Teambuildingul – intre eveniment si divertisment

Cu totii am auzit sau am si participat pana acum intr-un teambuilding.

Foarte in voga in Romania incepand cu 2006, programul de teambuilding este un instrument corporatist folosit primordial cu scopul unificarii echipei, a construirii coeziunii dintre membrii ei. Americanii l-au descoperit si folosit cu mult timp inaintea noastra, probabil ca astfel a si intrat in cultura corporatista romaneasca: adus de expatii ce ocupau acum 5-6 ani pozitiile de manageri in diverse companii de la noi. Ei au creat nevoia de a face teambuilding, piata romaneasca, maleabila si inovativa, a venit cu solutia. Astfel, cumva peste noapte, au inflorit o multitudine de companii mai mici sau mai mari care au venit cu programe interesante pentru “construirea echipei”.

2006-2007, si de ce nu si 2008 a fost un boom pentru cei care s-au tinut drepti pe picioare, au stiut ce sa furnizeze, au avut fler cum sa se promoveze, si nu in ultimul rand au livrat si calitate. Dupa, a venit criza, care, prin partile ei bune, a mai cernut putin din larga paleta a companiilor de teambuilding, astazi ramanand pe piata cei mai mari furnizori, care au trecut atat testul crizei cat si al calitatii.

Dupa acesti 6 ani si serviciile lor s-au diversificat, fiecare a incercat sa abordeze o nisa, nu se mai livreaza oricand, oricum, pentru ca nu mai exista bugetul oricarei companii pus la bataie pentru orice.

Asadar serviciile de teambuilding au inceput sa fie mai organizate, oamenii care se autointitulau traineri au facut intre timp si niste cursuri de formatori, au devenit acreditati pentru meseria aceasta, companiile fiind mai atente pe ce dau banii au inceput sa ceara referinte, deci incet, incet s-a triat si s-a intrat si intr-o competitie care nu a stricat nimanui, din contra, a facut ordine in haos.

Programele s-au impartit in primul rand intre outdoor si indoor. Da, evident, din nou englezismele de rigoare, fac parte acum din cultura poporului roman care nu are atata coloana vertebrala sau mandrie nationala ca francezii sau italienii, sa traduca tot absolut sau sa ii gaseasca un corespondent. Noi inghitim cu undita cu tot ce ni se pune in fata, nu filtram nimic, cu cat suna mai “exxxotttique” {sic!} cu atat mai incitant.

Deci hai sa facem un teambuilding outdoor, nu intelegem clar ce inseamna, e pe usa afara ceva, ne-a dat sefu’ si noua 4mii la dispozitie si noi vrem sa facem un teambuilding. Ca si aia de la etajul 2 din cladirea noastra de birouri au facut si au venit inapoi si si-au etalat medaliile si pare ceva tare 🙂 Cam asa clienti aveam pe la inceputuri, cu ei trebuia sa lucram, ei voiau un program, dar de fapt tot ce voiau era sa iasa la munte, sa fie mancare, multa bautura, un barbeque si muzica.
A, cum……. si ne mai puneti sa si alergam prin paduri sa cautam nu stiu ce comori? Hai frate ca eu am adidasi de firma si Mitzi e cu pantofiori pe care ii mai scoate doar la Mall, cum sa intram noi in noroiul ala?

Si da, aici se rupea magia echipei si incepea cosmarul saracilor traineri de outdoor (acum li se spune facilitatori:) ), cum sa ii determine totusi pe Fane si pe Mitzi sa intre in joc, sa faca programul, pentru ca totusi pentru asta erau in acel loc cu toata firma.

Si mai circulau si snoave de genul:
Daca intr-un grup mare de persoane, doua se gandesc la s..x si restul la mancare, este nunta. Daca intr-un grup mare de persoane toate se gandesc la mancare, este parastas. Daca intr-un grup mare de persoane toate se gandesc la s..x, este team building!
……..asta asa, ca sa fie totul ca la carte 🙂 Si noi care faceam programele sa avem toate premizele pozitive….. NOOT 🙂

Nu o sa ma apuc acum sa descriu sutele de programe de teambuilding de pe piata, nici nu vreau sa promovez vreun furnizor de acest gen de servicii, nici sa mai zic de indoor si outdoor, extrem, adventure, training, s.a.m.d. Au fost si sunt altii care au facut atatea clasificari si au spus atatea povesti incat nu mai are sens sa o iau si eu de la capat.

Ce voiam sa ating este intr-adevar partea de “eveniment” dintr-un program de teambuilding. Pentru ca am inteles cum stau lucrurile cu divertismentul 🙂

Teambuildingul ca si eveniment trebuie privit in ansamblu, adica de la modul cum sunt transferati participantii catre locatie; de la alegerea locatiei potrivite, cu numarul de camere care trebuie, cu sala de conferinta adaptata nevoilor programului, cu meniurile adaptate si ele atat grupului cat si bugetului companiei; etc etc. toate sunt detalii la fel de importante si de necesare care concura la reusita unui program de teambuilding. Daca participantii sunt flamanzi sau nu au dormit bine pentru ca a fost prea frig in camere; atunci a doua zi nu o sa iti alerge prin paduri nici sa le promiti Cupa de la Champions League. Deci furnizorul de teambuilding si organizatorul evenimentului (de preferat nu Mitzi de la HR, ci o agentie de turism cu experienta) trebuie sa colaboreze foarte strans si sa tina permanent legatura pentru succesul programului. Multi au facut dupa ureche si rezultatele negative nu au intarziat sa apara sau chiar daca in final nu s-a terminat dezastruos, nici nu a avut ecoul potrivit, nu s-au tras concluzii, nu s-a facut debriefing (ca sa nu parasim aria atat de draga mie a englezismelor 🙂 ).

Acum in 2012 programele de teambuilding au inceput sa fie mult mai “stilate”. E si normal, dupa ce de 6 ani ai facut tot ce se poate face, ai tras cu arcul, cu pusca, cu prastia; ai fost la echitatie, ai gasit vreo 5 comori, si pe aia a indienilor, si pe aia a haiducilor si pe cealalta a incasilor, ai evadat din Alcatraz (vezi pensiunea Floricica de la Bran 🙂 ) ; te-ai fotografiat cu politaiul, cu popa si cu vaca satului ca asa era proba de trecut; ai facut budinca; ai facut reclame, parada modei si teatru cu travestiti….ce naiba sa mai faci? Ca doar ai epuizat totul. Incepi timid sa depasesti si granitele tarii; daca ai bani mai gasesti vreo comoara, doua prin Cuba sau Seychelles; daca nu ai buget, te multumesti si cu ulcica mai mica cu monede de ciocolata prin Veliko Tarnovo….. si cand ai epuizat si varianta “alta tara” ce mai faci ?

Asta e intrebarea la care asteptam cu nerabdare ca inovatia si creativitatea celor din bransa sa dea roadele dorite. Pentru ca nevoia de teambuilding inca exista, solutiile insa au fost deja testate si para-testate, deci e nevoie de ceva nou. Sau nu va mai aparea nimic extraordinar si cererea se va stinge incet incet asa cum se intampla acum in Italia, Franta; Spania, vecinii nostri aflati in alta dimensiune temporala cu noi, mai avansati cu vreo 50 ani, care mai fac teambuilding pentru grupele de straini din tarile est-europene ce inca se desfata cu acest tip de eveniment. Deci au trecut doar 6 ani de la aparitie, mai avem vreo cativa ani de exploatare si pentru a ne gandi ce mai cream nou, ca sa tinem clientul in priza. Apropo de a tine clientul in priza…. Ce ziceti de un teambuilding ACDC, pentru firme de IT cu 99% angajati barbati ce asculta rock ?? Ar putea fi atrasi cu asta ….. buna idee, nu? 🙂 🙂 🙂

Credit foto: unsplash.com

Tags : Izabela GlomnicuMICE
Izabela Glomnicu

The author Izabela Glomnicu

Leave a Response