De ce calatorim?(partea 3)

kyle-glenn-nXt5HtLmlgE-unsplash

Gasesti aici partea 1 a articolului, iar aici partea a doua. Astazi continuam cu partea a treia si ultima a articolului “De ce calatorim?”

Desigur, nu este suficient doar sa ne urcam intr-un avion si sa plecam undeva. Daca vrem sa experimentam beneficiile creative ale calatoritului, atunci va trebui sa ne regandim stilul de viata. Majoritatea dintre noi, pana la urma, evadeaza un week-end undeva, fie la parinti, bunici, socrii sau rude, fie la munte, la mare sau la tara. Evadarile noastre de week-end ne ajuta sa nu ne gandim la problemele pe care le lasam in urma. Dar aici apare o noua revelatie: mintea noastra este in stare sa rezolve cele mai incurcate probleme atunci cand acestea sunt departe si cand mintea este mai relaxata si mai putin paradigmata. Asadar, cand plecam din oras, cand evadam departe de casa si/sau birou, ar trebui sa ne abatem asupra problemelor carora nu le gasim rezolvare.

Ce trebuie sa retinem este realitatea (imperceptibila in viata de zi cu zi) ca gandurile noastre sunt incatusate de catre familiar. Creierul nostru este o retea neuronala de posibilitati aproape infinite, ceea ce inseamna ca isi petrece mult timp si multa energie incercand sa aleaga ce sa nu perceapa. Drept rezultat, creativitatea noastra este limitata si inlocuita adesea cu eficienta. Gandim in proza si nu in poezie simbolista, corect? T.S. Eliot spunea ca “nu ne vom opri din explorare, iar sfarsitul explorarii noastre va veni abia atunci cand vom ajunge de unde am pornit si vom cunoaste acel loc pentru prima data”. Asadar putina distanta ne ajuta, deci, sa mai largim lanturile constientului si ne da voie sa descoperim ceva nou in ceea ce cunoastem déjà.

Si iata inca o veste buna: distanta nu este singurul avantaj psihologic al calatoriilor. Un studiu recent al cercetatorilor de la INSEAD si al Kellogg School of Management arata ca studentii care au trait in strainatate sunt cu 20% mai predispusi la a rezolva o simulare computerizata a unei sarcini psihologice numita problema lumanarilor Duncker, decat studentii care nu au trait in afara tarii natale.

Problema Duncker porneste de la o premiza simpla: se da un subiect (in acest caz, o imagine), o cutie de carton care contine cateva pioneze, o cutie de chibrituri si o lumanare de ceara. Li se spune sa afle cum pot atasa lumanarea de o bucata de carton lipita de perete, astfel incat lumanarea sa arda corespunzator si totusi sa nu cada pe podea. Aproape 90% din oameni incearca aceleasi doua strategii, chiar daca nici una dintre ele nu are pana la urma succes. Ei aleg sa prinda lumanarea cu pioneze pe cartonul de pe perete, ceea ce sfarama pana la urma ceara. Sau incearca sa topeasca lumanarea cu chibriturile astfel incat sa se lipeasca de cartonul de pe perete. Dar ceara nu tine si lumanarea cade pe podea. In aceasta situatie, majoritatea participantilor la test se dau batuti. Ei presupun ca problema este imposibil de rezolvat, ca e un experiment stupid si o pierdere de timp. De fapt, doar cativa dintre subiecti, aproximativ un sfert, reusesc sa vina cu solutia, care inseamna atasarea lumanarii de cutia de carton ce continea pionezele, folosind ceara arsa cu chibriturile si apoi prinderea cu pioneze a cutiei de bucata de carton de pe perete – cea de care trebuie sa ataseze lumanarea. Atata timp cat oamenii nu realizeaza ca acea cutie in care au fost pionezele poate face fi utila si folosita, vor irosi lumanare dupa lumanare. Isi vor repeta esecul fara a cauta o noua abordare. Aceasta situatie este cunoscuta ca problema fixismului functional, pentru ca suntem de obicei foarte slabi in a gasi functii noi utilizand lucrurile vechi. Suntem paradigmati sa privim lucrurile familare intr-un mod limitat si prea putin creativ. De aceea majoritatea dintre noi am fi probabil surprinsi de faptul ca un cuptor poate fi transformat intr-un mic dulap.

Ok, deci ce legatura au aceste experimente cu calatoritul si cu traitul in strainatate? Conform cercetatorilor, experienta altei culturi ne ofera o perspectiva noua, un ‘open-minddeness” valoros, care ne ajuta sa intelegem ca un singur lucru poate avea mai multe intelesuri si utilitati. De exemplu, lasatul mancarii in farfurie: in China, acesta este vazut ca un compliment, un semnal ca gazda a oferit suficienta mancare. In America, acelasi lucru este vazut ca o insulta subtila, si anume ca mancarea nu a fost suficient de buna. In Romania cum o fi? Astfel de contraste culturale ajuta calatorii sa realizeze ca sunt mai multe feluri de a interpreta lumea in sine. Astfel, ajung sa elimine propriile limitari si refuza sa ramana la primele raspunsuri si impresii.

Desigur, aceasta flexibilitate mentala nu provine doar din simpla distanta. Nu este suficient sau necesar doar sa schimbam zona geografica. Creativitatea sporita apare ca un efect secundar al diferentelor: e nevoie sa schimbam culturile, sa experimentam diversitatea traditiilor umane. Aceleasi detalii care il fac pe calatorul strain confuz – «cat sa dau bacsis chelnerului?» sau «unde ma duce trenul/autobuzul acesta?» sau «cum sa ma inteleg cu oamenii astia daca nu vorbim aceasi limba?» au de fapt un impact de durata si ne fac mai creativi si mai orientati pe solutie. Ajungem astfel sa descoperim cate nu stim inca. Dar si cate putem afla! Chiar si in aceasta era a globalizarii, a comunicarii rapide si a Informatiei, ne putem inca minuna de lumea pe care o descoperim in calatoriile noastre.

Asa e, calatoriile nu sunt intotdeauna sau pe tot parcursul lor placute, uneori sunt chiar obositoare, frustrante sau pline de probleme neasteptate. Cand faci 24 de ore in autocar, cand zbori 14 ore peste Ocean, cand astepti ore in sir in aeroporturile de escala sau cand mergi cate 10 ore in continuu vizitand Parisul sau Roma, ajungi sa ai nevoie de o vacanta dupa vacanta… Privelistea din varful lui muntelui compenseaza insa de multe ori efortul depus pentru a-l urca.

Calatorim nu doar pentru a scapa de stress si probleme ci mai ales pentru a le depasi si invinge.Calatorim pentru ca avem nevoie de asta, pentru ca distanta si diferentele sunt tonicul secret al creativitatii si al reusitei personale.
Asadar mai ales intr-o perioada dificila ca aceasta, intr-o perioada de criza, avem nevoie de calatorii. Cand ajungem acasa, casa este aceeasi. Dar ceva s-a schimbat in mintea noastra. Si asta schimba totul.

Credit foto: unsplash.com

Cristian Francu

autor Cristian Francu

Cristian C. FRANCU - Fondator al Agentiei de Turism si Evenimente Klever Travel >> Professional Problem Solver, Travel & Events Consultant, Trainer, Project Manager, Mediator, Alchimist al Timpului tau Liber, Arhitect de Poduri intre Suflete & intre Destinatii de Vis
Tags: Cristian Francude ce calatorimturism

2 Comentarii

  1. Pingback: Cristian Francu |

Leave a Reply