Schimbari in legislatie: despre asigurarea banilor turistilor si despre INCREDEREA in agentiile de turism

Intalnire Infotripisti Toamna 2016

Anul 2016 a fost un an greu. In mod special pentru industria noastra – in turism! Si inca nu s-a terminat…

Da, turismul intern a crescut. Hotelurile de pe Litoral raporteaza cresteri semnificative la final de sezon. Si Romania a fost din fericire o destinatie sigura, atat pentru turistii romani care au decis sa-si petreaca vacantele in tara, cat si pentru turistii straini care au vizitat Romania. Hotelierii din Romania au avut cel mai probabil un an bun, cel putin din perspectiva cererii si deci a gradului de ocupare. Iar exceptiile, care sunt sigur ca exista, confirma totusi regula…

Asta in contextul in care destinatii externe precum Egiptul sau Tunsia au fost practic scoase din ofertele Agentiilor de turism din Romania, iar hotelurile din Turcia si Agentiile specializate pe Turcia ca destinatie principala de vacanta, au avut un sezon extrem de greu, in special dupa tentativa de lovitura de stat din iulie.

Cu toate acestea, cand vorbim de agentii de turism, businessul de turism din Romania este facut de o intreaga breasla de profesionisti, din care cei mai multi sunt cei implicati in turismul de outgoing (fie el de leisure sau business) si in turismul de evenimente si servicii corporate.

Turismul de Incoming este intr-adevar turismul care face export si care aduce bani in Romania. Si autoritatile guvernamentale par interesate – cel putin declarativ – de dezvoltarea si sprijinirea acestuia.

Turismul de outgoing ramane totusi o chestiune privata, o piata care trebuie sustinuta si dezvoltata de agentiile de turism implicate. Agentii de turism care pentru a putea rezista si pentru a-si indeplini scopul au nevoie de clienti. Si au nevoie de increderea clientilor.

Oamenii calatoresc. Insa de unde, cum, cand si cat de des cumpara servicii de turism, asta depinde de mai multi factori. Pe langa buget, prioritati, nevoi si asteptari, increderea poate determina un turist sa cumpere sau sa nu cumpere de la o anumita agentie de turism. In general, tariful este esential si cantareste cel mai mult in alegerea unei oferte. Insa nici macar un tarif mic nu poate genera o cumparare, atunci cand exista probleme de incredere. Ca sa nu spun ca uneori , in unele cazuri, poate tocmai un tarif mic inexplicabil poate afecta increderea in oferta unei agentii.

Si, din pacate, am trecut si trecem printr-o perioada dificila. Desi insolvente si falimente se intampla inevitabil in orice domeniu, intr-o piata libera, insolventele si eventualele falimente in piata agentiilor de turism devin adesea stiri de senzatie si subiecte foarte mediatizate.

De ce e de inteles: pentru ca raman turisti fara vacantele achitate uneori cu ceva timp in urma. Si, da – este extrem de frustrant sa strangi bani pentru o vacanta pe care o visezi, planuiesti si platesti din timp, pentru ca la un moment dat sa afli ca agentia la care ai achitat a intrat in insolventa. Insa situatii similare se intampla si in alte industrii. Iar cei care au pierdut avansuri pentru apartamente ce nu au mai fost terminate sau construite niciodata, au pierdut considerabil mai mult.

La inceput de toamna, in 2016, doua insolvente foarte mediatizate (a unei agentii de marime medie si a unui Tour Operator destul de mare) au creat ceva panica in randul turistior care au avut emotii legate de vacantele rezervate de ei prin alte agentii.

In vara lui 2016 existau in Romania aproape 3000 de agentii de turism. Din care active probabil aproximativ 2000 sau peste. Dintre acestea au intrat in insolventa in ultimii ani cateva. Insa doar 2 cazuri au avut un impact indeajuns de mare incat sa ajunga subiect de dezbatere in media. 2 din 2000, adica 0,1%. Un procent… decent as zice.

Prejudiciul de imagine adus insa de astfel de evenimente nefericite este evident. Intr-o piata in care dupa cum am spus, increderea este esentiala. In agentii de turism vindem servicii si pachete de servicii, care se vor desfasura in viitor, intr-o alta locatie si uneori in alta tara si care vor fi prestate de cu totul alte entitati decat agentia de turism.

Exista agentii de turism care organizeaza pachete de vacanta sau care impacheteaza mai multe servicii si le ofera clientului – aceste agentii sunt cele denumite Tour Operatoare conform legislatiei in vigoare. Aceste agentii Tour Operatoare pot vinde pachetele de calatorie atat turistului direct cat si altor agentii de turism. Si aceste agentii care revand turistilor finali pachete de la agentiile Tour Operatoare sunt practic agentii revanzatoare. Agentii Detailiste conform legislatiei actuale.

Agentiile de turism functioneaza in baza unei licente emise de Autoritatea Nationala pentru Turism si au obligatia de a detine o polita de asigurare in caz de insolvabilitate.

Aceasta polita de asigurare este in valoare de 50.000 USD pentru Agentiile Tour Operatoare si de doar 10.000 de USD pentru Agentiile Detailiste.

Pentru unele agentii mici, aceste polite de asigurare pot sa acopere fara probleme sumelor achitate de turisti pentru achizitionarea serviciilor sau pachetelor de servicii turistice care nu mai pot fi folosite din cauza insolventei.

Pentru agentiile medii si mari, aceste sume asigurate sunt insa destul de mici. Iar pentru un Tour Operator mare, care are mii de turisti in fiecare luna, aceste sume ar fi evident insuficiente in cazul unei insolvente.

Legislatia din Romania este din pacate depasita. Si, de ani buni, sustinem ca avem nevoie de o schimbare!

Schimbarea in ceea ce priveste legislatia e in mod firesc necesara si trebuie sa clarifice definirea rolului si responsabilitatii agentiilor de turism din Romania (Tour Operatoare sau detailiste, revanzatoare etc) precum si modalitatiile de asigurare a banilor turistilor -incasati pentru pachetele de calatorie.

Intr-o perioada in care singura constanta e „schimbarea”,  desi ne-am dorit si am asteptat schimbarea de ani buni, se pare ca aceasta va veni impusa de la Bruxelles.

In noiembrie 2015 s-a votat Directiva (UE) 2015/2302 a Parlamentului European si a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind pachetele de servicii de calatorie si serviciile de calatorie asociate.

Aici gasiti textul directivei in mai multe limbi si mai multe formate

Directiva europeana referitoare la pachetele de servicii de calatorie (pachete de vacanta si circuite) trebuie implementata in legislatia nationala la maxim 2 ani de la intrarea ei in vigoare, adica in decembrie 2017 (anul viitor).
Iar aplicarea noilor conditii trebuie sa fie deci din 2018.

Directiva europeana privind protectia turistilor prin asigurarea sumelor incasate de la clienti pentru pachetele turistice vandute a fost introdusa  inca din 1990. Una dintre cele mai importante concepte introduse de directiva de atunci era regimul de protectie a banilor platiti de clienti in caz de insolventa a comerciantului. Inca de atunci, una din probleme era modul in care aceasta protectie este pusa in aplicare de statele membre, in toate aceste tari existand diferite norme de protectie impotriva insolvabilitatii.

Normele prevazute in Noua Directiva  – cea din 2015,  extind prevederile Directivei din 1990 privind pachetele de calatorie pentru a acoperi nu doar pachetele traditionale ci si pentru a oferi o protectie mai clara pentru consumatorii care rezerva alte forme de calatorie combinate, adica pachetele dinamice (de exemplu o combinatie intre cazare, transport, transfer si sau inchiriere auto)

Noua Directiva largeste conceptul de pachete de calatorie insa se refera NUMAI la pachetele de sevicii de calatorie!

Astfel incat serviciile care nu sunt pachet nu trebuie asigurate conform directivei (cazarea la hotel, cu sau fara masa, transportul, inchirierea de masina, luate separat, nu reprezinta un pachet de servicii si nu intra sub incidenta Directivei)

In plus Directiva nu se aplica Pachetelor  si serviciilor de calatorie asociate achizitionate in temeiul unui acord general pentru organizarea unei calatorii de afaceri, incheiat intre un comerciant si o alta persoana fizica sau juridica actionand din motive legate de activitatea sa comerciala, afacerea, meseria sau profesia sa.

Si, Directiva nu se aplica pachetelor si serviciilor de calatorie asociate care dureaza mai putin de 24 de ore, cu exceptia situatiei in care acestea includ cazare peste noapte;

Asadar, masurile de protectie se vor aplica la 3 tipuri diferite de combinatii de calatorie:

  • pachete pre-definite de operatorul de turism = pachet format din cel putin doua servicii: transport, cazare sau alte servicii.
  • pachete dinamice personalizate = pachetele realizate special de sau pentru un client – cand acesta selecteaza si cumpara mai multe servicii de la un singur operator online sau off-line.
  • pachete de calatorie prin servicii legate in cazul in care consumatorul dupa ce a rezervat un serviciu de calatorie pe o pagina de internet este invitat sa rezerve alt serviciu prin intermediul unei alte pagini de internet sau similar, noua directiva ofera un grad de protectie si in acest sens – daca cea de a doua rezervare este realizata in max 24 de ore

Va recomand sa cititi DIRECTIVA si sa fiti atenti la Articolul 3 – Definitii. Aici se definesc clar termenii folositi: servicii turistice, pachet, serviciu de calatorie asociat, calator, organizator, comerciant si comerciant cu amanuntul.

Fiecare stat membru are obligatia sa implementeze prevederile directivei din 2015 pana la final de 2017, cu aplicare din 2018 (cel tarziu in iunie daca nu gresesc)

>> Pentru consumatori – pentru turistii nostri – beneficiile sunt evidente: o mai buna informare, o mai buna protectie in cazul anularii calatoriilor, o identificare clara a responsabilitatii in cazul unei eventuale insolvente etc.

>> Pentru noi, agentiile de turism – vor aparea noi obligatii si responsabilitati. Ceea ce in mod evident se poate traduce prin costuri noi si costuri mai mari de sustinere si continuare a activitatii.


Cu toate acestea, spuneam inca din start ca avem nevoie de INCREDEREA turistilor nostri. Si ca, pentru a putea exista, depindem de increderea si multumirrea lor.

Asadar, putem identifica anumite Beneficii si pentru agentiile de turism: asigurarea unor reguli unitare, recunoasterea reciproca a conditiilor de protectie in caz de insolventa, responsabilitate mai clara, precum si excluderea din directiva a pachetelor comercializate pe segmentul business dar si a serviciilor unitare (vandute ca serviciu independent si nu ca pachet de servicii).

Ei bine, dupa teama (ca sa nu folosesc cuvinte dramatice precum “isterie”) provocata de insolventele finalului de sezon de vara din 2016 (precum si de unele exagerari din media), problemele legate de increderea publicului in agentiile care raman active si incearca sa reziste si sa se dezvolte respectand toate conditiile impuse de legislatie sunt evidente.

Schimbarile legislative la nivel european si iminenta lor implementare in legislatia din Romania referitoare la pachetele de servicii turistice, precum si obligatia de a garanta banii incasati in avans de la clienti, au adus incertitudine si poate chiar teama legata de viitor in breasla noastra.

Dupa ce in media au ajuns zvonuri sau propuneri legate de impuneri legislative viitoare, dupa ce (mai mult sau mai putin inspirat) s-au prezentat chiar si sume de plata legate de infintarea unui viitor Fond de Garantare, patroni si directori de agentii de turism mai mici sau mai mari, au inceput sa faca scenarii si sa se teama ca nu cumva schimbarile viitoare sa fie in dezavantajul lor (si in avantajul unora sau altora).

Intr-o atmosfera destul de tensionata ca cea din finalul acestui zeson, este firesc ca oamenii din industrie sa-si faca griji!

Este deci normal ca cei din turism sa dezbata , sa vina cu idei, sa se implice, sa se ingrijoreze. Si… e de asteptat sa se organizeze.

ANAT – Asociatia Nationala a Agentiilor de Turism – a cautat sa puna cap la cap un proiect pe care sa il propuna Autoritatii Nationale pentru Turism. Un proiect care sa prezinte propunerile unor profesionisti din turism, in legatura cu viitoarele schimbari legislative si cu transpunerea in legislatia nationala a Directivei UE legate de pacheteele de servicii turistice.

Consider ca e bine si de apreciat ca oameni din industrie au trecut la actiune si cauta sa se implice direct si activ in schimbarile legislative ce vor influenta piata turistica din Romania in urmatorii ani.

Chiar daca unii oameni isi urmaresc mai mult sau mai putin evident propriile interese, ANAT ramane cea mai reprezentativa Asociatie profesionala a Agentiilor de Turism din Romania.

Chiar daca nu toti sau nu toate agentiile de turism se simt reprezentate de ANAT, aceasta ramane principala Asociatie din industrie.

Implementarea Directivei este fara indoiala un proiect extrem de complex si complicat. Fiindca turismul are niste particularitati speciale. Iar turismul in Romania are specificul sau.

Luni, 03 octombrie 2016, ANAT a avut o sedinta de Consiliu Director in care inteleg ca s-a decis ca mai este nevoie de timp pentru a definitiva proiectul pe care Asociatia il va trimite ca propunere catre ANT.

Am incredere si speranta ca cei implicati in acest proiect al ANAT vor reusi in cele din urma sa ajunga la o concluzie echilibrata care sa permita tuturor agentiilor cu bonitate buna (fie ele mici sau mari , vechi sau noi, online sau offline) sa isi desfasoare in continuare activitatea. Desi exista in mod firesc interese diferite, sunt convins ca exista destule interese comune si ca propunerea finala nu va avantaja sau dezavantaja pe nimeni: nici pe ” cei mari ” sau pe “cei mici “, nici pe touroperatori sau pe detailisti.

In mod evident si logic, ANAT nu este organismul care va decide actul normativ, cel care va implementa prevederile Directivei in Legislatia romaneasca.

ANAT a facut un studiu si va prezenta cateva propneri concrete. Insa cei din ANT / Ministerul Econimiei, sunt cei care vor decide forma, tipul, continutul si conditiile noului act normativ.

Un lucru mai trebuie insa punctat. Nu doar ANAT cauta sa gaseasca solutii. Nu doar membri ANAT isi doresc sa recastigam increderea turistilor in agentiiile de turism. Ba mai mult, sa recastigam increderea operatorilor din turism (agentii, hotelieri, transportatori etc) unii in altii.

Daca lucrati in turism si mai ales daca lucrati in sau cu agentiile de turism, ati auzit cu siguranta de Grupul InfoTripisti de pe Facebook.

Pe InfoTripisti suntem astazi peste 3700 de membri, dintre care majoritatea (peste 2500) suntem oameni care lucreaza in turism. Dintre acestia, cei mai multi suntem oameni implicati in agentii de turism. Angajati sau proprietari de agentii, agenti sau consultanti de turism, oameni de marketing sau cu responsabilitati de management, specialisti  implicati in vanzari sau in productie, Tour Operatori, revanzatori sau detailisti.

Asadar, daca stiti despre Comunitatea Infotripisti, probabil ati auzit si despre Intalnirile Infotripistilor.

Intalnirea Infotripistilor a inceput in mod firesc, in 2013,  ca o transpunere in viata reala, fata in fata, a discutiilor si interactiunilor din mediul online.

In 2013 am organizat nici mai mult nici mai putin decat primul si cel mai mare eveniment non comercial cu si pentru agentii de turism din Romania.

Un eveniment pentru agenti, organizat de agenti. Fara prezentari comerciale (de produse sau companii), fara lansari de oferte sau contractari de orice fel. Un eveniment in care nu discutam despre tarife, preturi sau comisioane, un eveniment care nu are un caracter comercial.

Intalnirea Infotripistilor reprezinta o oportunitate de neratat pentru networking si pentru ‚socializare’. Pentru a fi mai uniti ca breasla, dar si mai veseli si mai relaxati! Si nu in cele din urma, pentru a fi mai bine pregatiti si mai informati!

Este esential ca agentiile din Romania sa inteleaga piata in care activeaza, sa inteleaga si sa se dapteze la viitoarele schimbari legislative. Ba mai mult, in perioade istorice ca cea pe care o traversam, sa se implice pe cat posibil cu propuneri argumentate in legatura cu schimbarile ce se impun in piata.

Dincolo de bucuria revederii, de povestile si peripetiile din sezonul de vara, pe langa de mesele festive si petrecerile de poveste, ca in fiecare an, ne-am intalnit si pentru a discuta si dezbate teme de interes general din industrie.

Week-end-ul trecut, intre 30 septembrie si 02 octombrie 2016, Comunitatea Infotripisti (cea mai activa si relevanta comunitate online a oamenilor din turism) s-a intalnit la Hotel Perla din Slanic Moldova.

Ne-am adunat aproape 100 de reprezentanti de agentii de turism din intreaga tara si, da, in mod evident si asteptat, subiectul principal al discutiilor a fost Directiva Europeana privind pachetele de servicii de calatorie si implicatiile ei.

Am avut alaturi de noi si o persoana importanta din ANT, in persoana domnului  George  Boruna – director in Directia Generala Control si Autorizare al ANT.

Apreciem prezenta dansului la intalnirea noastra. L-am invitat si a venit tocmai pentru a ne asculta. Sa ne inteleaga problemele si  propunerile. S-a dovedit atent si deschis la ideile noastre si ne-a clarificat anumite chestiuni procedurale sau oficiale.

Am inteles ca, in mod firesc, cei din ANT asteapta propunerile noastre. Dupa ce le vor primi si le vor trece prin procedurile de analiza si avizare interna, vor decide ce si cum vor incorpora in varianta finala de Act Normativ pe care o vor propune.

Da, inteleg ca aceasta varianta de act normativ va fi supusa dezbaterii publice si abia apoi va fi aprobata si va produce efecte, sub o forma sau alta (Ordonanta de Urgenta, Ordin sau Lege).

Ma bucur sa mentionez si aici, public, ca in urma intalnirii Infotripistilor, dl George Boruna asteapta de la mine o sinteza a tuturor propunerilor si ideilor argumentate pe care colegii din Comunitatea noastra, adica oricine din breasla agentiilor de turism, le au in legatura cu Implementarea Directivei in legislatia nationala.

Pe buna dreptate, domnul Boruna este interesat de propuneri coerente, aplicabile si argumentate, sustinute de cel putin cateva agentii din piata (numarul de agentii care sustin o propunere dau greutate si relevanta acelei propuneri).

Initial ne gandeam sa citim Propunerea Finala a ANAT si abia apoi sa completam sau propunem idei si solutii noi sau diferite, unde si daca e cazul.  Cum insa propunerea finala a ANAT nu este inca gata, voi cauta sa sintetizez propunerile primite pe mail si sa cer colegilor din Comunitate sa isi exprime sau nu sustinerea pentru acestea. Evident ca poti fi deacord cu o idee si impotriva alteia. Important este sa te exprimi argumentat si sa susti una din solutiile sau propunerile realiste care trebuie sa fie implementate sub o forma sau alta intr-un viitor act normativ.

Prin urmare, fie ca sunteti sau nu parte din Comunitatea Infotripisti, sunt dornic sa primesc propunerile voastre argumentate si sa le sintetizez cat pot de bine pentru a le trimite in a doua parte a lunii octombrie catre ANT.

Si acum, sa va prezint ideile principale si propunerile discutate la Intalnirea Infotripistilor de anul acesta:

Intelegem ca ORDONANTA nr. 107 din 30 iulie 1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice, va trebui modificata.

Orice fel de transpunere a directivei fara o modificare a legislatiei turismului nu rezolva cu adevarat problema garantarii pachetelor turistice si nici asigurarea turistului. Mai mult decat atat, implementarea directivei fara a se stabili cat mai mai clar rolurile si responsabilitatile Agentiei Tour Operatoare si a celei Revanzatoare/Detailista (intermediara) ar crea (si) pe viitor (mari) probleme. Ba chiar ar risca sa afecteze si buna functionare a noilor mecanisme de garantare ce vor fi propuse.

In Directiva, cand se vorbeste despre agentii de turism  se folosesc urmatorii termeni: organizator, comerciant, si comerciant cu amanuntul (va recomand sa cititi DIRECTIVA si sa fiti atenti la Articolul 3 – Definitii. Aici se definesc clar termenii folositi).

Ar fi util si chiar imperios necesar sa stabilim sau sa clarificam cum se impart agentiile de turism in Romania, ce fel de licente vom avea, si cine / ce responsabilitati are.

Am inteles ca in lucru se afla un scenariu prin care sa nu se mai faca diferenta intre Agentii Tour Operatoare si Agentii Detailiste (asta fiindca multe agentii detailiste au uneori activitati de tour operare atunci cand impacheteaza mai multe servicii sau cand cumpara servicii si pachete de la furnizori straini)

Practic se propune impartirea Agentiilor in functie de activitatea lor. Ar fi vorba in acest model de

  • Agentii de Turism cu activitate de ORGANIZATOR (care fac activitati de Tour Operare si organizare de Pachete –care evident trebuie asigurate)

si

  • Agentii de Turism cu activitate de revanzator (care nu au dreptul sa organizeze pachete si care ar putea face doar activitate de revanzare de la Organizatori (actualii TO).

Astfel, daca s-ar folosi in mod concret CONTRACTUL de MANDAT, anumite agentii revanzatoare ar putea sa fie MANDATATE de Organizator (TO) sa vanda pachetele acestuia.

Contractul de Mandat ar putea fi de doua tipuri:

  • cu drept de incasare (situatie in care agentia revanzatoare mandatata incaseaza banii de la turist, insa responsabilitatea este la Organizator). In acest scenariu, Organizatorul care isi asuma responsabilitatea va putea cere anumite garantii de la agentia pe care o mandateaza sa incaseze banii de la turisti)
  • fara drept de incasare (situatie in care agentia revanzatoare mandatata sa vanda in numele organizatorului NU incaseaza si banii de la turist, deci nu poarta responsabilitatea asigurarii acestora)

Contractul de Mandat, spre deosebire de Contractul actual de Distributie pe baza de Comision ar putea sa stabileasca in mod clar si irevocabil responsabilitatea la Organizatorul pachetului. Astfel revanzatorul nu-si va mai asuma responsabilitatea pentru desfasurarea unui pachet de servicii asupra caruia nu are absolut nici un control. Si, va fi si protejat in cazul insolventei organizatorului, nemafiind direct raspunzator in fata turistului (fiindca in contractul de Mandat se specifica toate cele 3 parti: turistul, revanzatorul mandatat si ORGANIZATORUL responsabil)

S-a vorbit despre esenta problemei: banii incasati de la turisti (pentru pachetele de servicii turistice) trebuie sa fie protejati si asigurati.

Contractul de Mandat clarifica responsabilitatea Organizatorului care Mandateaza pe cine si in ce conditii vrea.

O alta varianta care ar putea proteja banii incasati de la turisti pe pachetele de servicii ar fi existenta unui Cont Fiduciar. Practic, banii incasati pe pachete de servicii sa fie incasati sau depusi intr-un cont din care agentiile sa nu poata folosi decat partea de comision ce le apartine.

Cifra de Afaceri a Agentiilor de Turism este formata din valoarea Comisionului incasat (nu din total Incasari).

Contul Fiduciar ar bloca insa niste sume de bani si ar avea aplicabilitatea doar pentru sumele incasate pentru pachete de servicii de calatorie.

Cea mai celebra si aparent cea mai probabila Solutie pare a fi cea a crearii unui FOND de GARANTARE.

Prin acest Fond De Garantare, in cazul unei insolvente a unei agentii de turism participante la Fond, se vor asigura platile pentru desfasurarea fara probleme a Pachetelor de Vacanta achitate de turisti catre agentia intrata in incapacitate de plati.

Principalele intrebari si dileme legate de acest Fond sunt urmatoarele:

  • Cine va administra Fondul?
  • Cum anume, care va fi mecanismul de Plata si Despagubiri in cazul Insolventelor membrilor?
  • Cum, cine, cand si cu ce sume CONTRIBUIE la Infintarea Fondului?

Din discutiile avute am inteles ca Fondul se va supune cel mai probabil unor norme asemanatoare celor ale Fondurilor deja existente – spre exemplu cel in domeniul Asigurarilor.

NU va fi un fond garantat de stat dar nici un fond privat. Se propune organizarea unei ENTITATI care va infiinta si Administra Fondul. Cu membri din partea BNR si din partea ANT, dar si din partea Agentiilor de Turism.

Aceasta entitate care va administra Fondul va avea o echipa, un Consiliu de Administratie si un aparat administrativ. Care va necesita in mod firesc niste fonduri.

Astfel, teoretic se pune problema achitarii unor sume pentru crearea Fondului de Garantare propriu-zis. Dar si o contributie anuala care sa acopere bugetul anual al fondului. Evident ca Sumele atrase in Fond vor genera dobanzi, insa acestea nu vor fi suficiente pentru a acoperi cheltuielile necesare.

Si – in scenariul unei insolvente intre membri participanti la Fond – sumele cheltuite pentru acoperirea daunelor aparute vor trebui apoi completate la loc de participanti.

Nu este clara modalitatea de acoperire a daunelor in situatia unei insolvente. Teoretic se doreste ca turistii sa poata sa isi desfasoare vacantele conform pachetelor achizitionate. Caz in care plata se va face catre furnizorii agentiei intrare in insolventa. Exista si scenariul in care turistii isi pot  primi inapoi banii platiti.

E posibil ca Actul Normativ sa vina cu norme de aplicare sau sa lase anumite chestiuni tehnice si de detaliu si executie la decizia Consiliului de Administrare al Fondului.

Cum, cine si cat va contribui? Inca nu sunt date sume finale. Au fost discutate anterior in media propuneri cu sume minime de circa 2000 de euro si cu sume maxime de 15-20.000 euro.

In discutiile noastre am propus cateva principii clare:

  1. Contributia la Fondul de Garantare sa fie in functie de (procent din) INCASARILE agentiei.

Atentie, in functie de Incasarile din Vanzarea de Pachete de Servicii Turistice. (nu e nevoie sa asiguram si vanzarea altor servicii).

Atentie, in functie de Incasari si nu de Cifra de Afaceri (care este practic formata doar din Comisionul Agentiei).

  1. Contributia la Fondul de Garantare poate fi diferita si in functie de Bonitatea Agentie de Turism

Atentie, anumite Agentii cu o bonitate slaba ar putea sa nu fie acceptate si sa nu li se accepte contributia la Fond.

Entitatea care administreaza Fondul ar veghea altfel la siguranta Banilor deponentilor – astfel incat sa nu participe si sa nu fie acceptata o Agentie care sa isi propuna mai mult sau mai putin deliberat sa falimentee bazandu-se pe banii din Fond.

  1. Contributia la Fond ar putea fi sau poate ar trebui sa nu fie limitata (ci in functie de Incasarile din Pachete estimate)
  1. Contributia initiala la Fond ar trebui sa poata fi RETRASA in cazul in care Agentia contributoare nu a creat incidente si decide sa isi inceteze activitatea

Initial se propunea ca acest FOND DE GARANTARE sa fie OBLIGATORIU.

Din discutiile noastre a reiesit ca ar fi nevoie ca in piata sa existe si actul normativ sa accepte mai multe instrumente de asigurare si garantare a banilor incasati pe pachete de servicii turistice.


Pe langa

  1. FONDUL DE GARANTARE
  • este inca nereglementat din punct de vedere legislativ la momentul actual (octombrie 2016)
  • poate fi gandit ca o institutie privata, dar si ca un parteneriat public – privat
  • poate proteja in caz de insolventa a unui/unor jucator/jucatori important(i) de pe piata
  • poate fi infiintat pe modelul fondului existent deja pe piata asigurarilor
  • este o varianta care permite pastrarea banilor proprii (la comun, in Fond) si nu cheltuirea lor (ca in cazul asigurarilor valabile doar pentru o perioada de timp)

Cei care obiecteaza sau au retineri legate de Infintarea sau Participarea la un Fond de Garantare isi argumenteaza astfel obiectiile:

  • nivelul anual greu de prevazut al cheltuielilor administrative /de functionare si respectiv al impactului acestora in bugetul micilor jucatori de pe piata de turism
  • dificultatea de a gasi un algoritm de reprezentare in Consiliul de Administratie al Fondului (Cine si cu ce interese ne reprezinta si cine pe cine reprezinta acolo)
  • teama de proasta administrare, sau mai rau: de proasta administrare voita, in sprijinul intereselor marilor jucatori de pe piata sau in avantajul unor anumiti jucatori din piata.
  • dezacordul de a finata din bani proprii insolventele jucatorilor importanti, insotita de teama ca existenta unui astfel de Fond de Garantare va facilita decizia unora de a-si declara insolventa
  • incertitudinea ca la momentul la care ar decide iesirea de pe piata eventualul participant la Fond si-ar putea recupera facil fondurile imobilizate

Consideram ca daca aceste obiectii ar avea raspunsuri acceptabile, FONDUL de GARANTARE ar putea fi un Instrument util si acceptat in Piata!

si

  1. ASIGURAREA de INSOLVABILITATE (pe modelul existent acum dar cu o suma asigurata poate mai mare),
  • functioneaza cu probleme in prezent
  • este insuficienta, asigurand banii turistilor doar pana la incidenta sumei de 50000 dolari
  • este oferita pe piata in baza unei analize individiuale a bonitatii fiecarei agentii de turism (analiza care este secreta si al carui reulate depinde de divesri factori la fiecare asigurator in parte)
  • este greu accesibila firmelor nou create, pentru acestea fiind o varianta scumpa
  • se presupune ca se va scumpi fiindca sunt tot mai putin Asiguratori care o pastreaza in portofoliu (poate va ramane doar unul singur)
  • nu protejeaza total turistii si nici revanzatorii (vezi experienta din cazurile celebre precum Mareea, Genius Travel, Kara Travel, Premium etc)
  • este acceptata de catre noua Directiva europeana, dar (insuficienta fiind) necesita utilizarea in combinatie cu alte forme/ instrumente de garantare

am mai identificat urmatoarele Instrumente:

  1. Scrisoarea de Garantie Bancara (SGB) – care implica niste Fonduri blocate in Banca + costuri procentuale semestriale in functie de valoarea Garantiei Bancare

Este prevazuta in legislatie si in prezent dar mecanismul prin care este oferita de catre institutiile bancare o face foarte scumpa si pe cale de consecinta putin utilizabila in practica economica

  1. Cash/Depozit Colateral –

In cazul in care va fi legiferata urgent, varianta garantarii prin depozit de cash colateral ofera posibilitatea agentilor economici sa-si constituie depozitul (vazut ca si “fond personal de asigurare”) pana la momentul din 2018 cand Directiva va fi implementata in mod obligtoriu; vom putea astfel ca la momentul 2018 fiecare agentie de turism sa se afle in una din urmatoarele situatii:

  • a reusit sa-si constituie fondul propriu conform Legii, ceea ce ii permita sa functioneze eliminandu-si costurile cu asigurarea, atat directe cat si indirecte (implicate de eventuala aderare la un Fond de Garantare); desigur, agentul economic respectiv va avea dezavantajul blocarii unor sume considerabile din banii proprii, precum si obligatia de a creste cuantumul depozitului respectiv pe masura ce  totalul incasarilor firmei sale va creste (ceea ce ne dorim cu totii)
  • a incercat sa constituie fondul propriu de cash colateral, dar situatia economica l-a impiedicat sa ajunga la pragul minim prevazut de lege; in acest caz respectivii jucatori vor avea avantajul necesitatii asigurarii partiale (diferenta intre ceea ce pot asigura prin cash colateral si totalul incasarilor de asigurat), ceea  ce ii va diminua costurile cu asigurarea (si in acelasi timp ii va facilita accesul la produsele ofertate pe piata asigurarilor); e de presupus ca data fiind perioada deja scurta (12-18 luni) oferita pentru economisirea intr-un depozit de garantare, multe agentii de turism se vor afla la momentul 2018 in situatia descrisa la acest punct. In plus, e posibil ca sumele necesare sa fie totusi prea mari pentru multe dintre agentiile din piata.
  • nu a putut sau nu a fost interesat de constituirea unui depozit de cash colateral; in acest caz obligativitatea de a fi asigurat il va face sa aleaga una dintre celelalte variante acceptate legislativ, limitandu-si insa semnificativ obiectiile despre eventualul nivel prea mare al pretului asigurarii sau respectiv despre eventualul nivel prea ridicat al cheltuielilor de administrare a Fondului de Garantare

O propunere agreata in sala de discutii si in Comunitatea noastra este si aceasta:

  1. ASIGURAREA PER PACHET

Pe modelul unui timbru verde sau chiar sub forma unei polite de asigurare inmanata turistului impreuna cu contractul pentru pachetul turistic achizitionat.

Astfel am putea GARANTA asigurarea integrala a sumelor de bani incasate de la turisti pentru pachete de servicii.

Obiectiile legate de aceasta solutie ar fi urmatoarele:

  • Responsabilitatea Asigurarii ar trece de la Agentie la Turist – cu toate acestea, putem considera Responsabilitatea la Agentie si depinde de fiecare Agentie cum incorporeaza costul asigurarii per pachet in pretul final al Pachetului.
  • Se pare ca pentru a oferi astfel de Polite de Asigurare per Pachet o Agentie trebuie sa aiba angajat un Broker de Asigurari Autorizat (si daca e asa, e posibil sa se rezolve cumva situatia)
  • E posibil ca Asiguratorii sa nu fie interesati sa ASIGURE INTEGRAL PACHETELE vandute. Sau sa ceara un procent prea mare din suma pachetului incasat si de asigurat

In aceasta situatie, ne-am gandit ca ar fi posibil ca ENTITATEA care va ADMINISTRA FONDUL de GARANTARE sa emita cumva astfel de polite de asigurare per pachet.

Sa completam cumva Institutia Fondului de Garantare si cu Instrumentul Asigurarii per Pachet!

Propunem astfel crearea unui CENTRU DE GARANTARE – care sa administreze Fondul de Garantare si poate, sub o forma sau alta, daca e posibil sa emita cumva si astfel de Asigurari per Pachet

Concluzii:

  • Directiva ne obliga la schimbari majore in legatura cu asigurarea sumelor incasate de la turisti
  • firmele de asigurari se simt expuse la riscuri mari si doresc marirea primelor, pe niste asigurari si asa insuficiente. Ba mai mult se pare ca nu accepta marirea plafonului/sumei asigurate. Si tot mai putini asiguratori sunt dispusi sa asigure agentiile de turism.
  • ramane de gasit urgent un mod de combinare a mai multor instrumente de asigurare si garantare a banilor incasati de la turisti (pentru Pachete de Servicii de Calatorie)
  • fiecare instrument are avantaje si dezavantaje al caror impact in situatia financiara a agentiei de turism difera sensibil in functie de nivelul cifrei de afaceri si a totalului incasarilor fiecareia dintre ele
  • modificarile legislative pot fi influentate acum cand se discuta – de aceea va invita sa fiti proactivi. Sa intelegeti situatia, sa cititi directiva si sa veniti cu propuneri argumentate. Sau sa sustineti unele propneri deja prezentate aici sau in alte Proiecte!

 In Intalnirea noastra am mai atins un punct esential: contabilitatea agentiilor de turism.

Oricare va fi modalitatea de asigurare a banilor turistilor, CINEVA va analiza BONITATEA unei Agentii de Turism.

Acea entitate care va face analiza – fie el Asigurator, Banca pentru Scrisoarea de garantie Bancara, Administrator Fond de Garantare etc – va lua in calcul anumiti indicatori si coeficienti care vor fi analizati si vor influenta costurile garantarii banilor turistilor.

Acei indicatori ar fi: raportul dintre capitaluri nete si datoriile pe termen lung si alte datorii pe termen lung , activele curente in comparatie cu datoriile curente , rata lichiditatii curente , rata autonomiei financiare si coeficientul Altman.

Cand se calculeaza acesti coeficienti si indicatori, de multe ori problemele apar din cauza unei inregistrari contabile deficitare sau cu probleme.

Din pacate nu toti contabilii inteleg specificul si detaliile contabilitatii agentiilor de turism. Si in mod evident, multi din managerii agentiilor de turism nu inteleg contabilitatea si amanuntele ei.

Contabilitatea in Agentii nu se tine la fel. Si atunci in mod evident indicatorii financiari sunt diferiti si adesea foarte diferiti, de la o Agentie la alta. Astfel se explica si refuzul unor Asiguratori de a oferi Asigurare unor Agentii.

Avem nevoie de o MONOGRAFIE CONTABILA A AGENTIILOR DE TURISM.

Inteleg ca exista deja una distribuita acum ceva vreme membrilor ANAT, insa avem nevoie de o MONOGRAFIE CONTABILA in concordanta cu noul COD FISCAL.

Cel mai probabil tot sub egida ANAT cateva colege cu experienta in CONTABILITATE dar si in TURISM vor incerca sa finalizeze in acest an o monografie contabila actualizata pentru agentiile de turism, precum si un ghid de completare a declaratiilor fiscale in functie de specificul muncii noastre. Intentia noastra este ca acestea sa devina publice si disponibile pentru toata lumea, atat membri cat si nemembri ANAT.

Am spus inca de la inceput ca sistemul de asigurari actual nu este suficient. Desi exista agentii mici care sunt sau pot fi acoperite in caz de insolventa de o Asigurare de 10.000 sau 50.000 de dolari, multe agentii din cele medii si mari, care functioneaza legal astazi sunt in continuare subasigurate.

De aceea e nevoie de instrumente de asigurare noi si metode de garantare a banilor turistilor acceptate de legislatie si la indemana turistilor.

Cred ca orice schimbare – ca sa fie functionala – trebuie in primul rand sa fie ACCEPTABILA!

Si ca sa fie acceptabila trebuie sa fie ECHITABILA si corect gandita si implementata.

E important ca noi insine sa avem incredere in Schimbariile ce vor avea loc. Si pentru asta e nevoie de o COMUNICARE buna. Mai ales din partea autoritatilor si instutiilor care iau decizii in ceea ce ne priveste.

Am apreciat deschiderea domnului George Boruna care asteapta propunerile si ideile noastre argumentate.

Inteleg si dorinta Directiei Generale de Control si Autorizare de a clarifica situatia functionarii Agentiilor de Turism din Romania.

Despre Lista cu Agentiile cu Licenta Retrasa

De luni bune pe siteul ANT exista o Lista a Agentiilor de Turism Licentiate cu Polita de Asigurare Valabila si o Lista a Agentiilor care nu au trimis la ANT Polita de Asigurare valabila.

Practic, era vorba de o lista a Agentiilor pentru care ANT nu a primit Asigurarea valabila.

Teoretic se pare ca nu exista o obligatie clara a agentiilor de turism sa trimita polita valabila la ANT.

Insa exista specificata obligatia Asiguratorilor de a trimite periodic la ANT politele incheiate cu agentiile de turism.

Asigurarea de Insolvabilitate se incheie in 3 exemplare originale. Unul pentru Agentie, unul pentru Asigurator si al treilea pentru Minister.

Insa, in situatia data, pe care am prezentat-o pe larg in articolul de mai sus, Agentiile de Turism prin reprezentantii lor, trebuia sa stie ca e nevoie sa faca catre ANT dovada valabilitatii politei de asigurare.

Inteleg ca au fost agentii care au trimis polita pe adresa de mail a Autoritatii Nationale pt Turism si cu toate acestea s-au regasit in tabelul cu Agentii fara polita actualizata.

Dupa cum stiti din comunicatul ANT, autoritatile sustin ca au notificat de doua ori fiecare agentie fara polita valabila in lista lor sa trimita copie dupa polita lor la ANT.

Problema cu Lista Agentiilor cu Licenta Retrasa – prezentata zilele astea in media si online – este ca acolo apar mai multe categorii de agentii:

  1. Agentii care au licenta retrasa la cerere.

Agentii care fie si-au incheiat activitatea din proprie initiativa, fie si-au inchis doar anumite sedii si filiale sau francize.

  1. Agentii care au licenta retrasa pentru ca in lista ANT nu au Polita de Insolvabilitate Valabila.

Acestea la randul lor se impart in cateva categorii:

Agentii care nu mai functioneaza – uneori de ani de zile  – sunt societati comerciale radiate acum cativa ani sau inchise de curand care nu si-au depus Licenta la ANT la momentul incetarii activitatii (astfel se pare ca ANT nu stia cu siguranta sau in mod oficial ca Licenta nu mai este folosita)

De aceea e atat de necesara interconectarea institutilor statului si interconectarea Bazelor de Date ale mai multor institutii

– Agentii care apar fara polita de asigurare valida in lista ANT desi AU ACEASTA POLITA

Acestea trebuie sa faca dovada detinerii politei de asigurare valida si probabil vor fi scoase rapid de pe lista agentiilor cu Licenta Retrasa. Depinde si de fiecare Agentie in parte sa se asigure ca cei de la ANT au primit Asigurarea lor valida si ii vor scoate de pe lista “rusinii”. Insa prejudicul de imagine suferit este greu de estimat si ar fi putut fi evitat.

Agentii care nu au polita de asigurare valida.

Intr-adevar, aceste agentii nu au dreptul legal sa functioneze fara Asigurare valida.

Insa trebuie sa ne punem intrebarea DE CE NU AU aceste agentii polita valida?

Cel mai simplu este sa ne dam raspunsul facil: nu au polita fiindca nu au indeplinit conditiile de a o primi. Sau pentru ca suma ceruta de Asigurator a fost una prea mare – prohibitiva (caci, da, exista sau au existat si cazuri in care s-au cerut 5000 de euro prima pentru o polita de asigurare de 50.000 usd. Ba chair am auzit de cazuri in care s-au cerut si garantii colaterale).

Insa trebuie inteles ca unii colegi, cu si din agentii mici sau medii, care au intr-adevar anumite probleme financiare (fiindca in perioada asta reultatele pozitive nu sunt atat de usor de obtinut) sunt acum pusi in situatia de a nu putea functiona fiindca nu primesc Asigurarea OBLIGATORIE de la nici un Asigurator din piata.

Imi pare rau de situatia in care sunt colegii care desi au fost seriosi si nu au inselat pe nimeni, din diverse motive nu au reusit reinoirea politei!

Sunt sigur destui oameni buni si seriosi loviti de problema aceasta. Pacat de ei, de clientii lor, de munca lor, de angajatii din agentiile afectate.

Poate vor gasi o solutie. Fie sa obtina asigurarea, fie sa isi inchida agentia fara sa afecteze negativ turistii care inca nu au plecat in vacante. Poate unii vor reusi sa se asocieze si sa deschida o agentie noua mai puternica.  Poate altii se vor angaja in alte agentii mai mari. Nu e cazul sa-i stigmatizam si acuzam pe nedrept pe cei care nu au reusit sa obtina asigurarea, din motive obiective si din cauza unor rezultate financiare sub asteptari. Asa e in business. Nu toata lumea castiga. Insa cei care nu au inselat pe nimeni si au cautat  sa gaseasca solutii sunt colegi cu noi. Oameni cu familii si cu experienta. Oameni ca noi, care trebuie intelesi si, daca e cazul, ajutati in momente grele.

Insa daca unii vor fi acum nevoiti sa isi inchida agentia, in lipsa Asigurarii dar si a Licentei de Turism, din pacate turistii afectati de situatia creata nu vor putea apela la asigurare fiindca ea nu mai exista.

Insa de multe ori si cand Asigurarea exista (in cazul Genius Travel asigurarea exista si era una de doar 10.000 usd) aceasta nu a despagubit turistii ramasi fara vacante.
De aceea e nevoie de o legislatie noua si de solutii noi de asigurare/garantare a banilor tutistilor.

Inchei cu o idee esentiala spusa la Intalnirea Infotripistilor:

Nu suntem doar vanzatori de vise, nu suntem doar pasionati de calatorii si consultanti de travel, nu suntem doar agenti de turism… unii dintre noi suntem manageri si administratori de firma. Si trebuie sa ne asumam responsabilitatea asta. Sau sa gasim pe cineva capabil sa ne ajute si sustina, macar din punct de vedere contabil si al disciplinei financiare.

Trecem printr-o perioada nu doar dificila… ci printro perioada istorica!
Sper sa fie mai bine pt toti. Si pentru turisti si pentru agentii si pentru piata!

Insa un lucru e clar: deciziile luate acum de cei responsabili vor influenta nu doar piata de turism din Romania anului 2016, ci si piata de turism pentru generatiile care vin.

Astept deci implicare si responsabilitate de la toti cei interesati.

Am scris poate cel mai lung articol de pana acum. Putini il vor citi (in intregime). Unii isi vor arunca ochii peste el.  Insa am tinut sa prezint cat mai clar, detaliat sau macar argumentat, atat pozitia mea personala cat si ideile principale discutate la intalnirea Infotripistilor.

Asteptam deci o solutie echitabila si aplicabila. Un compromis care sa nu compromita! O solutie pentru viitor.

Pentru a castiga Incredere, oferim Incredere!

Cristian Francu

autor Cristian Francu

Cristian C. FRANCU - Fondator al Agentiei de Turism si Evenimente Klever Travel >> Professional Problem Solver, Travel & Events Consultant, Trainer, Project Manager, Mediator, Alchimist al Timpului tau Liber, Arhitect de Poduri intre Suflete & intre Destinatii de Vis
Tags: agent de turismagentie de turismAgentiiagentii de turismANATANTAsigurareconsultant de turismCristian FrancuDirectiva UEfond de garantareIncredereinfotripistilegislatieLicentePachete de servicii turistice

10 Comentarii

  1. Domnule Cristian Francu, va multumim pentru aceasta detaliata expunere, sunt unul din cei care au citit nu doar pana la capat, ci chiar si de doua ori o fraza, daca a fost cazul.
    Noi suntem o agentie foarte micuta, care a decis ca vreme de doi ani sa investeasca in analiza pietei interne si internationale, sa construiasca programe si relatii, participam la targuri internationale cu stand propriu, asadar investim. Investim cu speranta, cu munca si cu rabdare.
    Cand am inceput, in iulie 2015, am facut si asigurare, care a expirat anul acesta si pe care intentionam sa o reinnoim odata cu vanzarea primului pachet (programata pentru 2017). Insa la Notificarea ANT ne-am conformat si am reinnoit asigurarea, insa o consideram o cheltuiala absolut inutila, atat pentru faptul ca noi in acest moment NU VINDEM, cat si pentru faptul ca targhetul nostru nu doar ca nu este format din turisti romani, ba mai mult decat atat, nu este format nici din turisti europeni. Asadar cum functioneaza aceasta asigurare? Cum il protejeaza pe turistul din Myanmar, de exemplu, daca eu intru in insolventa? Sau cum protejeaza agentia din Filipine care mi-a platit, spre exemplu, 3 autocare a 50 de turisti, iar eu pun lacatul pe usa?
    Aceasta este doar o alta problema, pe langa multele enumerate deja de dumneavoastra. Va doresc succes si va sustin!

    1. Multumesc de aprecieri Cecilia.

      Inteleg ca voi faceti Incoming, corect?
      Daca Viadora face incoming, probabil ca va avea clienti care vor beneficia de asigurarea oferita de Agentiile din tara lor de origine. Asta daca au cumparat serviciile de la o Agentie din tara lor.

      Daca insa clientii vostri au cumparat pachete de servicii direct de la voi, inteleg ca – teoretic – in cazul in care voi ati intra in insolventa, turistii care au cumparat direct de la voi (romani sau straini) ar beneficia de asigurarea voastra.

      Oricum, e clar ca momentan asigurarea in forma sa actuala nu este cu adevarat sau nu e intotdeauna utila.
      Sau cel putin nu este acoperitoare de fiecare data sau in fiecare scenariu posibil.

      Mai mult, agentiile care fac NUMAI INCOMING, au sau ar trebui sa aiba un statut special. Si conditii speciale de functionare.

      Ba chiar as putea sa sugerez ca o agentie care NU VINDE, cata vreme NU ARE ACTIVITATE, deci cata vreme nu comercializeaza pachete si servicii, nu ar fi neaparat obligata sa detina asigurare!

      Dar sunt detalii tehnice si pana la urma… depinde de noi ce solutii gasim si apreciem ca viabile in ceea ce priveste activitatea noastra!

      E clar ca e nevoie de o schimbare!

      Esential este sa gasim si SOLUTII! Nu doar sa identificam probleme!

  2. Textul directivei oferă o mare libertate statelor membre în alegerea mecanismului prin care se aplica ai implementează protecția în caz de insolvență.

    Deci ziceti voi – ce mecanism preferați?! Ce instrument de asigurare si garantare a banilor încasați de la turiști (pt pachete de servicii de călătorie)

    In UE se practica combinații de aceste instrumente
    >> fond de garantare, poliță de asigurare, garanție bancară, depozit bancar, obligațiuni, garanție oferită de un organism statutar sau cont fiduciar.

    În multe din statele UE întâlnim o combinație între aceste instrumente, cu mici excepții precum Danemarca unde există doar fonduri de garantare.
    În rest sunt o combinație între diferite instrumente după cum urmează:
    => 9 țări membre au instituit un fond de garantare,
    => 24 dintre statele membre au instituit obligativitatea încheierii unor polițe de asigurare,
    => 6 dintre statele membre utilizează instrumente mixte cum ar fi fond de garantare și asigurare,
    =>16 state membre utilizează garanția bancară în combinație cu alte instrumente.

    Unele state membre sunt ceva mai restrictive cum ar fi Ungaria și Irlanda care impun obligativitatea unui depozit bancar, în timp ce Marea Britanie utilizează și contul fiduciar.
    � așadar –
    Voi ce model preferați sau propuneți?!

  3. E clar ca in Romania, doar obligativitatea asigurarii nu va fi suficienta. Apoi , degeaba este obligatorie daca nu o poti obtine, asa cum s-a mentionat si de catre Cristi mai sus si asa cum multi dintre noi stim. Recomand inlaturarea obligativitatii politei de asigurare(din multe motive justificate ) si posibilitatea de a apela la insumarea mai multor instrumente de garantare, dintre care cea mai avantajoasa mi se pare asigurarea per pachet. Sunt foarte curioasa cat de repede va despagubi eventualul fond, daca se doreste unul asemanator cu cel din asigurari. A se vedea istoricul Astra Asigurari si preluarea despagubirilor de catre Fondul de Garantare. Din pacate, lipsa de incredere ce persista in Romania va ingreuna destul de mult acest proces de gasire si implementare a solutiilor conform cu cererea Directivei. Tinem aproape si multumim Cristi Francu pentru timpul si rabdarea alocate!

    1. Multumesc de aprecieri Luminita!

      Nici eu nu cred in obligativitatea unui singur instrument de garantare.

      Asigurarea per Pachet este agreata in piata si ar fi ideala fiindca ar asigura INTEGRAL banii turistilor.

      Insa din cate inteleg nu e atat de usor de aplicat si implementat.

      Sa speram ca va fi luata in calcul ca solutie atunci cand ANT va finaliza actul normativ.

  4. Un material exceptional de elaborat, felicitari Cristian si, pentru binele breslei, fa in asa fel incat sa fie citit de cat mai multe persoane! Daca li se va parea prea lung, fa-le rezumate, scoate-le idei principale, da-le si a doua cafea….
    Profit de ocazie sa te asigur ca multe idei valoroase de aici sunt deja preluate (altele urmeaza, pe altele… le astept….) in materialul pe care-l vom pune pe masa autoritatilor. Cei care lucram la acest proiect dorim sa elucidam toate semnele de intrebare si sa scoatem o varianta finala care sa ne protejeze interesele si sa intruneasca un larg consens. Mai e putin pana la forma finala; avem nevoie doar de putere de munca si de liniste.
    Pana atunci, o precizare: mai multe tipuri de activitati vor fi excluse de la orice tip de asigurare: turismul de incoming, cel de business, evenimente etc; serviciile separate (cazare, transport, rent a car etc) neincluse n vreun pachet – asadar cei care fac numai asa ceva nu vor avea nevoie de asigurare, iar cei care fac “de toate” isi vor asigura numai partea din activitate care impune asa ceva. Cei care vor lucra exclusiv pe contracte de mandat, de asemenea, vor fi exceptati. Si atunci… e loc pentru fiecare, daca face ce stie mai bine si o face onest.

    1. Multumesc de apreciere dle Dumitru Luca.

      Am muncit ceva sa pun cap la cap articolul asta. Cine va fi sau e interesat de subiect va gasi si timpul sa-l parcurga. Fie si in mai multe etape sau citiri 😉

      Cei care asteapta sa se faca filmul – pot fi dezamagiti iar cine asteapta sa afle doar ce va impune noul act normativ, s-ar putea sa fie surprinsi.

      Sunt sigur ca multe idei se regasesc in proiectul ANAT si am incredere in faptul ca profesionistii si oamenii de turism din ANAT vor propune o solutie echitabila si aplicabila.

      Important este sa se urmareasca interese comune si nu sa se caute interese de grup sau personale. Insa cum e vorba de o Asociatiei si de o echipa, astept cu interese varianta fina a a Propunerii ANAT.

      Sper sa o putem citi si noi – non membri.

      In plus, decizia finala va fi evident la ANT. Care va trece prin propriul filtru propunerile noastre. Si care va lua feed-back si propuneri si de la ANPC sau alte institutii.

      Mi-e teama sa nu iasa un ACT NORMATIV complicat si NU INDEAJUNS de CLAR sau de aplicabil.
      Vom avea nevoie si de norme de aplicare probabil…

      Ar fi ideal ca esenta DIRECTIVEI – si anume ca se refera doar la PACHETE DE SERVICII DE CALATORIE sa fie inteleasa si aplicata!

      Sa vedem cum vom reusi oficial sa facem diferenta si separarea intre:

      – serviciile individuale vandute separat (cazari, transport, inchirieri etc)

      – turismul de business

      – evenimente si sevicii corporate

      – Turismul de incoming

      si

      – vanzarea de Pachete – incasarile ce trebuie ASIGURATE si Garatate cumva.

      E bine si trebuie precizat clar DACA cei care fac incoming nu vor avea nevoie de asigurare sau de garantarea sumelor incasate.

      Teoretic turistii lor sunt protejati de asigurarea agentiei din strainatate de la care au cumparat serviciile sau pachetul. Caz in care Agentia de Incoming din Romania este un DMC (Destination Management Company)
      La fel va fi si in cazul in care turistii straini cumpara pachet de servicii direct de la agentia organizatoare din Romania?

      Contractul de MANDAT ar rezolva teoretic si responsabilitatea revanatorului. Doar ca TO trebuie sa isi asume responsabilitatea totala si sa isi aleaga cu grija pe cine mandateaza.

      Oare vor putea lucra ca agenti autorizati mandatati si persoane fizice cu atestat? Sau numai societati comerciale cu licenta de agentie?

      Si… o agentie care vinde si pe mandat si cate ceva impachetat din sisteme sau de la TO germani… va putea sa isi asigure doar Incasarile din Pachetele organizate (si nu si cele candute prin mandat) – asa ar fi logic!

      Sa vedem daa va fi si posibil!

  5. Te felicit pentru prezentarea detaliata de mai sus. Consider ca e lectura obligatorie pentru toti cei care doresc sa fie la curent cu situatia din turismul romanesc. Inainte de toate consider ca nu e normal sa ne dam cu parerea doar de dragul de a o face fara a avea o baza minima de know how. De aici pornesc multe discutii in contradictoriu, nelamuriri, suspiciuni s.a.m.d. Nu exista o solutie miraculoasa pentru a evita insolvabilitatea sau neplata la furnizori a pachetelor achitate de turisti. Putem doar cauta si implementa masuri care sa previna sau sa rezolve situatiile nedorite. O combinatie dintre doua elemente e de dorit. Dupa prerea mea, solutiile ar fi:
    – intrducerea fondului de garantare cu conditia ca la acesta sa se participe diferentiat in functie de incasarile/pachete turistice; In parte, Fondul de Garantare trebuie sa functioneze precum o Asociatie, cu un Statut si organisme de conducere reprezentative pentru intreaga breasla; Institutia trebuie sa functioneze pe principiul meritocratiei si transparentei depline. Aici se pot spune mult mai multe…
    – asigurarea per pachet: ai spus tu foarte bine ce presupune. Cred cu tarie ca e o masura care ar putea fi implementata cu succes in Romania.

    E foarte important, ca orice cadru legialativ s-ar creea, acesta sa nu favorizeze anumite persoane sau sa puna bete in roate altora. E de dorit ca noile masuri sa dea dreptul tuturor sa-si deschida sau sa-si continue activitatea in domeniu. Daca prin noile masuri, favorizam pe x sau y atunci clar ne-am indepartat de scopul Directivei.

    1. Multumesc de aprecieri Lorin.

      Cred ca articolul e util celor care vor intr-adevar sa inteleaga situatia.

      Intr-adevar e nevoie de pareri si opinii argumentate, bazate peintelegerea contextului si pe o minima analiza pro si contra a solutiilor propuse sau posibile.

      Important e sa gasim solutii valabile si echitabile.

      Adica sa ne gandim la un interes comun si la interese generale, nu doar la interese personale sau de grup.

      Daca mie si/sau altor agentii ne-ar convine un anumit sistem sau instrument de garantare/asigurare sau o anumite solutie… poate altora nu li se potriveste!

      de aceea trebuie sa fim deschisi la existenta mai multor instrumente pe piata!

      O schimbare se va face. E nevoie de ea. E inevitabila!

      Important e sa ne straduim sa o intelegem si sa o influentam pe cat posibil. Cat mai e posibil.

      Dar industria noastra e complexa si are multe cazuri si scenarii speciale si specifice.

      Sa speram ca Actul Normativ va fi echitabil si aplicabil

      Si indeajuns de clar ca sa nu aduca mai mult haos in sistem.

      Avem nevoie de claritate. Eventual de norme de aplicare si de echitate.

      Apoi acestea trebuie comunicate corect si cu rabdare si intelese. Si… evident aplicate.

Leave a Reply