Turismul rural a inceput sa se dezvolte din ce in ce mai mult in ultimii ani.
Desigur ca bazele turismului rural la noi in tara, s-au pus dupa 1990, fiind nevoie de capital privat dar si implicarea autoritatilor locale pentru demararea activitatilor turistice. Cu timpul au aparut diverse asociatii (2 sunt cunoscute la nivel national – OVR si ANTREC) care au ajutat si au acordat un impuls turismului rural.
Ceea ce ma intreb eu este : Are turismul rural o sansa in tara noastra?
Potential avem, asta e sigur, dar cum facem sa il valorificam? Raspunsul este unul singur: prin implicare. Insa nu este atat de simplu pe cat pare la prima vedere. Interesele primeaza de multe ori si ceea ce ar trebui sa fie proiecte viabile, se alege praful de ele din cauza intereselor personale si/sau politice.
O societate din ce in ce mai stresata, grijile cotidiene, rutina, lipsa identitatii si dezradacinarea sunt doar cateva dintre motivele care ii “imping” pe oameni sa practice turismul rural, sa isi redescopere radacinile, sa se intalneasca cu natura, sa se bucure de aerul proaspat si nepoluat, sa intre intr-un cadru de liniste, relaxare si uitare.
Dar stim oare sa facem turism rural? Turism rural nu inseamna doar cazare si masa, iar cei care au inteles asta, au reusit sa se detaseze.
Insa nu sunt multi. Majoritatea se limiteaza la atat si asteapta sa le vina turistii, sa le mearga bine, sa prospere.
Cred ca turismul rural poate fi viabil, poate ajuta la dezvoltarea socio-economica a unei localitati, dar asta doar in cazul in care sunt indeplinite si alte conditii:
- infrastructura moderna a cailor de comunicatie si transport ;
- canalizare;
- oameni cu o mentalitate deschisa dar conservatoare pe alocuri care dau farmec unei localitati; fara kitsch-uri;
- asigurarea unor conditii cel putin modeste de cazare;
- pastrarea arhitecturii locale a cladirilor;
- respectarea principiilor amenajarii turistice;
- existenta unor traditii si obiceiuri autentice, mesteri populari, ateliere mestesugaresti;
- animatie turistica
- existenta unor strategii de marketing, social media si PR
Din nefericire, multi nu iau in considerare aceste aspecte, mergand pe ideea ca “e bine si asa” si multumindu-se cu mai putin.
Chiar si pentru cei care au reusit sa se detaseze si au inteles ca turismul rural implica mult mai mult decat serviciile de baza, veniturile din aceasta activitate sunt complementare.
Dar mai sunt persoane care cred in ceea ce fac si merg mai departe, insufletite de dorinta de schimbare, de progres, de a arata ca se poate. Si sunt si zone din Romania unde turismul rural se bucura de diversitate si complexitate.
O sa prezint in articolele urmatoare cateva destinatii de care sunt mai mult sau mai putin “legata” si care reusesc sa prospere (modest insa) prin turism rural.
Credit foto: unsplash.com
Sigur ca da, are turismul rural perspectiva numai ca pentru a se putea pune in practica criteriile mentionate de dv mai sus (infrastructura, ateliere traditionale mestesugaresti, etc) eu cred ca ar trebui in primul rand toti cei care vor sa candideze la primariile rurale, sa fie supusi inainte cu 2 sau 3 luni de ziua vot-ului, la teste RRHH (psihometrice) pentru a se putea evalua cat de cat profilului personal si pentru a se putea garanta pe mana cui dam primaria si banii publici ai localitatii respective (cunosc localitate in Romania, unde s-au cheltuit banii publici pe niste inutilitati – o statie de autobuz, care in final arata ca un cotet de pasari, cu tabla ondulata, poate costa 10 000€ ?). Oare cat o fi costat umplerea cu balast a strazilor aceleisi localitati, (aprox. 25 – 30 de km) ???Daca primarul nu vrea sa tina cu cetatenii localitatii pe care o deserveste … e mai greu, daca este calic si nu se satura nicicand, apoi daca nu este si un pic gospodar … iar ar fi de comentat. "Pestele de la cap se impute". Constiinta si mentalitatea omului, in special a liderului, trebuie radical schimbata intr-un fel sau altul (degeaba am eu vila si nu mai stiu ce masina, elicopter sau yaht, daca uneori sunt obligat sa vad si sa suport mizerii, si balarii, nu mai zic de haitele de caini maidanezi, cand ies din curtea mea). Ibiza ( poate si Cipru – nu cunosc) o cunosc, este cu totul si cu totul altceva, cel putin 50 de ani diferenta. Eu ca primar m-as simti cu mult mai bine cand toata lumea m-ar aprecia pentru ca am realizat locuri de munca pentru ca pe cetatenii localitatii mele, sa nu-i mai vad in fiecare zi la carciuma din lipsa de activitate, pentru calitatea de OM, in general, nu pentru agoniseala pe care am putut sa o realizez din "furaciuni" in timpul mandatului meu. Etc. etc … ???
Dupa cum am spus, deciziile se iau de multe ori pe baza politica din nefericire. Proiecte ingenioase sunt respinse sau neluate in considerare din aceasta cauza.
Eu sper ca lucrurile sa se redreseze si turismul rural sa-si castige locul pe care il merita in idustria turistica.
Asa este, trebuie indeplinite anumite conditii pentru ca turismul rural sa fie viabil, dar are o sansa in mod sigur, daca, in primul rand, i-o acordam noi romanii. Si ar trebui sa aiba si preturi compatibile. Atata vreme cat o vacanta intr-o zona rurala din Romania costa cat una din afara, foarte multi vor prefera a doua varianta.
Sunt oferte si accesibile dar nu sunt cunoscute. Lipseste mult promovarea si campaniile de comunicare si informare.
Da turismul rural este parte din cele 6 directii incluse în planul de dezvoltare până în 2030.
Iata un subiect care priveste direct Comunitatea ANTREC. După câteva tentative eșuate de a obține statutul de ”utilitate publică”, credem că fără un parteneriat funcțional public-privat ”șansele” rămân la acest stadiu. Apoi descentralizarea privind atribuirea gradului de confort, branding local/național, turismul tematic, fise/cerințe tehnice clasificare, promovare sectorială etc. sunt o necesitate demonstrată și de colegii noștri din EUROGÎTES!
Parteneriatul public-privat eficient ar insemna un mare plus. Poate ca se va realiza pe viitor si va avea si turismul rural mai multe sanse de afirmare.
Atingeţi o coardă sensibilă cu acest articol. Când am început activitatea în turism credeam că turismul rural este calea pentru România.
Nu mai cred asta. Cel puţin, nu acum.
Colaborarea agențiilor de turism cu pensiunile agroturistice este de tipul ”Vai ce bine că aţi venit la noi! Data viitoare dv. sau prietenii, sunaţi-ne direct, ca să nu mai plătiţi comisionul agenţiei!!!”, motiv pentru care nu te mai caută, ca să nu le faci vreun reproş. chiar dacă doar pentru programe de vizite în judeţ, pe care ei nu le pot organiza și despre care ştiu că agenţiile le oferă.
Pensiunile de mici dimensiuni îşi crează repede un portofoliu de clienţi și poate, acest fapt, chiar dacă exclude agenţia de turism din lanţul circuitului turistic, este pozitiv, atâta timp cât facilitează schimburile cu locuitorii şi acest lucru este foarte interesant pentru o buna parte din turiştii care vor să-şi petreacă timpul liber la sat;
Exista o tendinţa de a construi structuri de capacitate mare, care ar colabora cu agenţiile de turism, însă nu este apreciat de familiile care îşi petrec concediul la sat, şi care au în acest fel şanse puţine de schimburi culturale. De cele mai multe ori clădirile sunt neutilizate în extrasezon (noroc cu comis-voiajorii), iar ecologia ( deşeurile şi apele uzate) este uitată în cele mai multe cazuri.
Campinguri nu mai există, iar pensiunile s-au făcut de regulă în afara localităţilor, puţine pensiuni sunt localizate în sat, pe uliţele sale obişnuite; multi turişti, în mod special cei străini, vor să cunoască modul de viaţă al locuitorilor zonelor pe care le vizitează !
Lipsa de colaborare cu agenţiile de turism și cu factorii locali (care vor doar impozite și ”sponsorizări” ) face ca turiştii să fie, de obicei, slab informaţi de către gazde în ceea ce priveşte lucrurile pe care le pot face în zonă, de aici, scurtarea sejurului, pentru ca turiştii nu ştiu
ce altceva pot sa facă în afară de plimbări !
Se învesteşte mai mult în dotări moderne, lucru cerut chiar la obţinerea autorizaţiilor de funcţionare, decât în lucruri simple, tradiţionale, cu riscul de pierdere a autenticităţii şi a interesului pentru zona!
Cerințele privind furnizarea unei cote părți din produsele consumate la masă să fie din gospodăria proprie se face după principiul văzut la televizor cu ”…prea de la țară!!!”(cu imaginile aferente în sprijin).
Cred mai mult în proiecte precum cel referitor la Valea Hârtibaciului și reabilitarea ”mocăniței” către Agnita, care îi va face pe toți să se alinieze unei anumite tendințe zonale și păstrarea unei specificități locale.
M-am lugit, dar m-am răcorit!! Iertare!! Așa am simțit acum.
Va multumesc frumos pentru expunere. Aveti dreptate in ceea ce spuneti. Oamenii isi doresc solutii la problemele lor dar le asteapta nu le cauta. Din aceasta cauza, de multe ori lucrurile stagneaza.
Mai e si principul “sa moara si capra vecinului”.
Colaborarea cu agentiile de turism de multe ori nici nu exista.
adevarul gol golut…
Am incercat sa surpind intr-un mod real acest subiect.
Multumesc.