Paris, asa cum nu il vei prezenta niciodata turistilor tai

alexander-kagan-t9Td0zfDTwI-unsplash

Cand spui Paris spui poate cea mai cautata destinatie europeana de city-break. Te gandesti la romantism, mancare buna, bistro-uri cochete, plimbari pe Champs Elysees.

Evident, nu gandesti gresit. Gandesti in cele mai clare stereotipuri cu care suntem bombardati din publicitate, turism, film si muzica.
Dar ce mai gasim la Paris si apoi ca niste romani simpatici si autentici nu povestim prietenilor sau in niciun caz turistilor nostri ( ca sa nu zica despre noi ca am ajuns snobi sau ca suntem prea ignoranti sa intelegem niste lucruri)?

Pai eu as putea face un top 20 🙂 Dar o sa ma restrang doar la cateva aspecte care mi-au lasat un gust putin amar.

De la aeroport (Charles de Gaulle) incepe odiseea recuperarii bagajelor de cala, mergi in alt terminal, ia un trenulet, urca scari, coboara scari 🙂 nimic extraordinar insa pentru un aeroport asa de mare, deci sa trecem peste.

Cum ajungem in Paris? Pai sa luam RER B care te conecteaza apoi in cateva puncte cu reteaua de metrou. Si de unde luam bilete? Hmmm…. la automate se plateste doar cu monede 🙂 cum asa? Pai asa bine. Si de unde schimbam? Exista niste masinute de schimbat bani, care….suspans…..sunt in revizie. Dar chiar toate? Si ce facem? Luam in piept o coada maaaaare, la ghisee, cumparam, am rezolvat.

Gasit linia pentru Paris, urcat in RER B. Un miros suspect invaluie vagonul. Am crezut ca e temporar. Insa din pacate ne-a bantuit in mai multe locuri din Paris. A ce seamana? O combinatie de mucegai si umezeala, ceva in genul de casa veche prafuita si imbacsita.

Trecem din RER in metrou. Alt impact negativ. Statiile de metrou arata incredibil de rau. Mare parte dintre ele nu au plafoane false, se vad toate cablurile, pe pereti umezeala si mucegai, pe jos foarte murdar. Am avut 6 zile la dispozitie sa testam aproape toate liniile (si nu sunt putine, credeti-ma). Despre statii, aceeasi impresie generala, in schimb garniturile de metrou difera, unele vechi de tot, fara nici un fel de afisaje asupra traseelor, altele mai noi, cu afisaje electronice. Mesajele anuntate de voci inregistrate iarasi difera, pe unele linii te anunta in franceza, engleza si germana, pe altele doar in franceza, pe altele…deloc 🙂 doar numele statiei. Buuun, sa lasam metroul, ca doar nu am venit la Paris sa stam in subteran (cu toate ca se pare ca ar fi o atractie si asta)

Iesim la :

  •  Tour Eiffel – in revizie etajul 1, zona arata destul de neospitaliera, mai degraba seamana cu un santier.
  •  Arcul de Triumf – dupa ce ne chinuim si ne straduim folosind si cativa francezi ametiti care pareau si ei din alte orase (nu ne-au ajutat cu nicio informatie buna), reusim in final sa gasim pasajul de acces pe sub intersectia uriasa spre Arc, sa urcam pana sus. Un francez chiar ne-a spus extrem de serios ca sigur trebuie sa asteptam sa treaca traficul si sa o luam la goana (peste vreo 8 benzi de circulatie) ca sigur pasaj nu exista. Luam bilete, surprizaaa insa (evident neanutata in prealabil) pana sus sunt numai scari, echivalentul a unui bloc cu vreo 14 etaje. Noi am fost ok, am ajuns pana sus….. insa cativa turisti mai supraponderali au renuntat pe parcurs si au coborat. Sus platforma arata bine, insa traseul scarilor e nerefacut de cand au construit Arcul, cred.
  •  Ile de France – Notre Dame – in fata superbei catedrale au construim o tribuna, un fel de loc de observatie al catedralei sau cred ca mai fac concerte ceva in fata, insa tribuna gen din prefabricate, cartoane insirate, arata sinistru si strica total atmosfera.
  •  Sainte Chapelle – si aici ne lovim doar de informatii in limba franceza (stiam ca sunt foarte mandri ca si natie, insa chiar sa nu te obosesti sa scrii si in engleza cele cateva randuri, cand esti destinatia anului….mi se pare deja exagerat)
  •  Sacre Coeur – foarte frumoasa basilica, aici nu imi amintesc nimic negativ, poate doar ca unor vitralii le lipseau ochiuri de geam colorat, ceea ce strica dramatic farmecul privelistii.
  •  Pigalle (zona Moulin Rouge) – atinge punctul culminant al mizeriei pariziene. Nu am cuvinte sa descriu cum arata si prefer sa nici nu imi mai amintesc
  •  Versailles – aceeasi senzatie de dezordine, gradinile total nearanjate, totusi nu suntem in decembrie ci in martie, nu? Palatul interior arata foarte frumos, erau grupuri foarte dense de turisti, sincer nu imi imaginez cum se viziteaza in iulie. Cred ca te simti ca in tramvaiul 41 din Bucuresti (pour les connaisseurs). Poate stiti voi cum e in iulie ? just curious.

Printre alte cateva impresii negative se mai numara :

  •  o sa ziceti ca nu se uita nimeni la asa ceva, ba da se uita, acum chiar sareau in ochi. Ma refer la cosurile de gunoi pariziene, care lipsesc cu desvarsire in forma normala, ci sunt numai niste suporti de care sunt agatati saci de gunoi verzi transparenti, cu tot ce contin, la vedere in ochii turistilor. Nu am mai vazut asa ceva pe nicaieri, chiar stiu ca in alte orase pubelele sunt chiar decorate sau poarta cu mandrie blazoane, etc.
  •  afisajele cu informatii turistice in general in limba franceza sau lipsind cu desavarsire
  •  fara sa fiu xenofoba…doar ca parere strict personala….prea multi emigranti (si no more comment 🙂 )
  •  multe trotuare si strazi foarte sparte, pline de gropi, nu am vazut prea multe zone modernizate sau cu pavele (care dau un aer mai aparte)

Si dupa atatea reci si cateva calde:

  •  Savurati un croissant si o cafea la un bistro, cand soarele se duce usor spre apus si e o lumina rosiatica ce invaluie totul.
  •  Plimbati-va pe malul Senei, tot seara, pe amurg.
  •  Mergeti la Pantheon si Gradinile Luxemburg – aici mi-am desfatat cu adevarat ochii, suntem in Arondismentul 5. Totul insa arata superb. Curat-curat peste tot, frumoase si renovate cladirile, gradinile aratau minunat, era si o zi cu soare si lumea iesise sa citeasca o carte in parc, iarba tunsa, copacii tunsi, flori deja plantate, ce sa zic, ca trag o concluzie, mi-a parut foarte rau ca am hotelul intr-o alta zona decat aceasta.
  •  Vizitati Luvru – da, a fost o zi petrecuta intr-un loc extraordinar, recomand cu caldura.
  •  Incercati si Centrul Georges Pompidou – nu am reusit sa ne facem curaj sa abordam coada uriasa (mai mare ca oriunde in Paris) asa ca nu am informatii din interior. Dar de afara arata inedit. Si mai e si Atelierul lui Brancusi, care ne-a facut mandri ca suntem de-ai lui si el e de-al nostru.

Stiu ca in martie abia incepe sezonul. Dar unele aspecte cred ca nu se vor repara pana la vara. Daca acum in martie era asa murdar orasul, oare pot face fata hoardelor dezlantuite de turisti din iulie?

Si francezii ? Pai cred ca am avut ghinion sa dau eu numai peste nesuferiti 🙂 Asta inclin sa cred. Nu raspundeau decat daca ii intrebam in franceza (la engleza dau din umeri, ori nu vor sa raspunda ori nu stiu, nu am inteles inca); de cele mai multe ori neavand niciun raspuns bun pentru ce intrebam. Imi aduc aminte in Spania sau in Italia cat de amabili sunt si cum practic vin cu tine sa iti arate ce ii intrebi…mai e mult pana departe cu francezii……

Si preturile? Foarte mari. La ce ? La orice. Mancare, apa plata, croissant (1 eur cel mai mic si meschin); intrari la obiective, card de acces pe transport….totul intr-un cuvant mi s-a parut mult supraevaluat fata de alte tari cel putin la fel de generoase din punct de vedere al obiectivelor, gen Italia, Austria…..

Si o sa mai merg ? Prea curand sigur nu 🙂

O sa il recomand? Da, pentru partea culturala, pentru istoria sa, pentru Luvru, pentru Notre Dame, pentru plimbarea pe malul Senei, pentru multe. Mai ales pentru ca orice experienta, negativa sau pozitiva e o piatra ce se aseaza in fundamentul fiintei tale, pentru ca trebuie sa vezi si mai putin bun ca sa intelegi ce inseamna cu adevarat bun, pentru ca Paris e …. Paris. Si ca sa stii despre ce se vorbeste in propozitie, trebuie neaparat sa citesti propozitia. In acest caz sa vizitezi orasul. Au revoir et a bientot!

Credit foto: unsplash.com

Tags: FrantaIzabela GlomnicuParisParisul asa cum nu il vei prezenta niciodataspecialisti in turismturismturism market

9 Comentarii

  1. Pingback: Izabela Glomnicu |
  2. Data viitoare vino la Praga, Izabela draga … daca ti-o arat eu asa cum o arat turistilor mei, s-ar putea sa ramai aici 🙂

  3. In sfarsit, am citit un articol care expune si partea mai putin placuta a Parisului! Ma saturasem de “odele” aduse acestui oras. Saci de gunoi asa odiosi am vazut in Rimini, Italia si ma si intrebam cine naiba a avut minunata idee… :))

  4. Peste tot, in orice oras, gasesti parti mai putin placute sau parti foarte placute. De fiecare data cand merg la Paris gasesc cate ceva nou, iar uneori sunt impresionat placut, de cele mai multe ori nu, dar cred ca si asta face parte din farmecul localitatii….

  5. @Pragheza_Gotica
    Multumesc pentru invitatie, chiar am in plan sa ajung la Praga, poate chiar in toamna, daca mai e valabil, te contactez 🙂

  6. @ Wish2Go
    Sigur, asa este. Cam multe ode Parisului. Intr-adevar are o inima culturala pe care nu o putem nega. Insa ar mai fi multe de facut si (re)facut ca sa arate asa cum trebuie. Este insa o experienta, pe care, asa cum am spus-o si la finele articolului meu, merita sa o traiesti.

  7. @ViespeaCalatoare
    Asa este! Idem la mine, dar cu Roma 🙂 Cu toate ca am stat un an academic in Roma, apoi m-am reintors de nenumarate ori pentru sejururi mai scurte, de fiecare data am gasit ceva nou de vazut. Si bucuria revederii este aceeasi, mereu.

  8. Se spune ca este si dupa sufletul omului. Cu franceza mea ruginita si cu o mare ardoare am pasit in Paris. Doream sa-l vad de la 13 ani.. stiam fiecare monument unde este, cum se intersecteaza strazile.. totul datorita profesoarei mele. Si a fost minunat. Parisul nu m-a dezamagit.Iar oamenii calzi, veseli.Dar eu nu m-am dus sa caut lucruri negative, ci sa descopar, nu sa compar, ci sa ma bucur. Imaginea mea idealizata a Parisului a fost conform realitatii.. un loc minunat. Iar anul acesta, merg din nou.
    Cine nu m-a mai dezamagit? Co-nationalii nostri.. toate parerile mele negative despre ei s-au adeverit: la cersit, i-au furat portofelul sotului meu..

Leave a Reply