Cat de responsabil este conceptul de all inclusive?

italian-food-2

Am participat recent la Londra, la targul de turism World Travel Market , la o dezbatere pe tema conceptului de turism all inclusive – cat de responsabil este sau mai exact in ce masura este in spiritul turismului durabil.
Cum subiectul “turismul all inclusive” ma framanta din mai multe puncte de vedere: ca specialist de turism, ca turist, ca mama, ca si consumator de produse si servicii de calitate, ca si locuitor al planetei (fara a avea pretentia de a fi ecologist declarat), voi expune mai jos argumentele pro si contra – adunate de la altii + perceptia personala vizavi de acest subiect.

Important dintr-un inceput: acesta nu este un manifest impotriva operatorilor de turism care castiga bani frumosi din acest business, este doar un material care incearca sa determine consumatorul sa faca o alegere responsabila cand vine vorba de achizitionarea unui pachet de vacanta de tip all inclusive.

Istoria all inclusive

Conceptul s-a conturat intr-o prima forma la inceptutul anilor `50, atunci cand jucatorul belgian de polo Gerard Blitz a creat reteaua Club Med – pilotul a fost in Majorca, Spania, iar primele sate turistice de acest fel : 1952 Grecia – Corfu, apoi Elvetia in 1957.

Aproximativ 20-25 de ani mai tarziu, acesta a fost ajustat si aplicat turismului de masa, pe care l-a si revolutionat. In contextul respectiv, printre primele destinatii de acest fel se pare ca au fost Republica Dominicana (Punta Cana) si Jamaica (Montego Bay). Initial, pachetul de servicii cuprindea cele trei mese principale, la care se adaugau bauturile alcoolice si non-alcoolice. Pana la finele lui 1998 Sandals Montego Bay a rafinat conceptul, adaugandu-i componente de genul: baruri la piscina, servicii exclusiviste pe plaje private etc.

Astazi, pachetul de servicii creste vertiginos si cuprinde si activitati sportive, cluburi pentru copii de diverse varste, mancare si bautura la discretie. Principiul acestui tip de pachet este sa platesti totul in avans operatorului de turism, fara a mai fi nevoie sa iei cu tine bani pentru cheltuieli extra.

Cel mai la indemana pentru piata romaneasca, prin urmare cel mai solicitat si cel mai potrivit turismului de masa este turismul all inclusive in resorturile turcesti, la mare batalie cu cele bulgaresti, in ultima vreme. In afara de Turcia, exista si alte destinatii extra-europene all inclusive, insa acestea sunt mai putin cunoscute si mai putin accesibile marilor volume de turisti si vorbim aici de Jamaica, Republica Dominicana, Gambia, Mexic, Bahamas…

Cine dezbate moralitatea conceptului

Sau altfel spus, cine sta la masa de discutii, cand vine vorba de a da un verdict cand se pune intrebarea daca turismul all inclusive este toxic si ar trebui combatut pana la eradicare. Iata cateva exemple ale celor care isi sustin cauza:

1. ONG-urile care promoveaza un turism responsabil si etic si care lupta impotriva exploatarii in industria turistica globala.
Verdictul: turismul all inclusive, asa cum este practicat in mai toate destinatiile de pe glob este lipsit de responsabilitate, fiind in dauna naturii si a oamenilor

Argumente:
– nu creeaza beneficii pentru comunitatile locale (ex: produsele agricole sau materiile prime pentru asigurarea meselor sunt importate, in detrimentul folosirii produselor locale care sunt uneori mai scumpe si care scumpesc automat produsul turistic)
– distruge micile business-uri locale de tip familial (restaurante, hoteluri, pensiuni, agentii de turism), prin descurajarea turistilor de a parasi resorturile
– indeparteaza turistul de la una dintre ideile de baza ale turismului: aceea de a interactiona cu tara in care se afla (cultural, gastronomic, istoric, turistic)
– exploateaza pana la abuz forta de munca, prin acodarea unor conditii precare de munca si de viata angajatilor (ex: angajati traind in conditii subumane in Republica Dominicana si fiind remunerati extrem de modest)
– incurajeaza risipa, prin aruncarea unor cantitati uriase de mancare – cu influente negative asupra mediului, aceasta fiind pe de alta parte si o atitudine jignitoare la adresa tarilor subdezvoltate
– promoveaza indiferenta fata de destinatiile vizitate si consumul excesiv

2. Touroperatorii de turism, care dezvolta sute de retele hoteliere all inclusive si au o marja de profit foarte mare din acest gen de turism
Verdict: turismul all inclusive poate fi imbunatatit pentru a deveni mai sustenabil, dar ramane oricum o mare revelatie a turismului, fara de care turistul nu ar mai putea trai si o serie de destinatii ar falimenta

Argumente:
– sunt destinatii numeroase construite pe baza acestui concept, care combate astfel nesigurantele economice
– se creeaza locuri de munca si astfel comunitatile locale au de castigat
– este foarte potrivit familiilor cu copii sau persoanelor care prefera predictibilitatea si nu agreeaza elementele surpriza in vacantele lor
– exista in randul touroperatorilor branduri care declara ca practica un all inclusive superior (TUI – prin brandul First Choice)
– all inclusive nu inseamna neaparat turism de masa, la bugete mici si cu produse de import, asa cum este practicat pe alocuri in ultimii ani. Alternativa se gaseste in destinatiile si resorturile cu vechime pe piata aflate in locatii exotice, care propun altceva turistilor lor. A se vedea cazul Sandals Resorts.

3.Destinatiile de all inclusive – prin vocea unor organizatii non-profit, care apara cauza comunitatilor locale
Verdict: all inclusive-ul este o optiune de dezvoltare a unei destinatii turistice, cata vreme este practicat responsabil si toti cei implicati au de castigat

Argumente:
– Implicarea comnitatii locale in activitatile legate de all inclusive in destinatii precum Gambia poate sa contribuie la dezvoltarea economica locala, poate furniza experiente pozitive turistilor si poate crea un business bun investitorilor
– Un pas important este constientizarea impactului major pe care un model de business all inclusive potrivit sau nepotrivit il poate avea asupra unei destinatii – in randul turistilor si a agentiilor de turism
– Crearea unor cazuri pilot de all inclusiv responsabil si apoi extinderea lor in mai multe destinatii poate fi ruta potrivita in ajustarea conceptului de all inclusive preponderent in prezent

Study case: in 1999 guvernul Gambiei a interzis resorturile all inclusive, considerand impactul economic nefavorabil pe care acestea il aveau asupra business-urilor locale de turism. Pentru ca miza era insa mult prea mare, touroperatorii europeni s-au opus puternic acestei rezolutii si un an mai tarziu interdictia a fost ridicata. Acesta a fost momentul in care Gambia a testat si un alt fel de all inclusive, bazat pe crearea de legaturi intre industria turistica si comunitatile locale, prin: dezvoltarea de parteneriate pentru comercializarea de produse locale si servicii (produse agricole de la fermieri locali, produse handmade, excursii prin agentiile de turism locale), conceperea de produse turistice cu o puternica aroma locala, training oferit comunitatilor locale pentru a le ajuta sa livreze servicii turistice de calitate

4. Pe langa cei de mai sus, recent si Uniunea Europeana

Dupa cum probabil stiti, recent a fost luata in discutie in cadrul institutiei de mai sus renuntarea la acest concept in tarile UE. Interesante aici sunt 2 aspecte:
1. Faptul ca acest concept este practicat masiv in destinatii exotice si in Turcia si mai putin in statele UE (Bulgaria si izolat in alte tari europene precum Grecia)
2. Singurele argumente aduse in sprijinul propunerii sunt cel ar risipei de alimente si cel al practicarii unei forme de turism nesustenabile – fara a merge foarte mult catre fondul problemei, asa cum o fac cei cu adevarat interesati de subiect

Perceptie personala

In mod sigur, acest concept de business de succes nu va putea fi vreodata (sau oricum, nu curand) indepartat, pentru ca hraneste mult prea multe guri (si de o parte si de alta). Intrucat se pare ca nu exista inca o scoala care sa ne invete cum sa conducem un model responsabil de all inclusive (cu toate implicatiile lui), astept cu nerabdare vestea ca acest curs a fost introdus in marile scoli de turism.

Am fost eu insami, in vara acestui an, impreuna cu iubitul meu si fetita noastra (de nici 3 ani pe atunci) clienta unui hotel all inclusive din Grecia, pentru ca aveam nevoie de aceasta experienta si pentru a putea vorbi despre ea. Insa:
– am avut minim 3 mese/sejur in afara hotelului, la taverne locale (pentru ca am ales Grecia, fireste, si pentru bucataria senzationala), pentru a ne bucura si de bucataria locala si de interactiunea cu grecii. Din pacate, aceste locuri erau frecvent goale, pentru ca britanicii (turistii cei mai frecventi in insula respectiva) nu se indurau sa-si paraseasca resortul/hotelul si sa cheltuiasca un euro in plus pentru a bea o bere mai departe decat le permitea lantul
– am ales un hotel care sa nu aiba maximum de facilitati pentru copii (ne-am limitat la o piscina pentru copii), pentru ca nu ne-am dorit sa aruncam copilul intr-un colt in timp ce noi zaceam in inactivitate
– am cumparat 2 excursii de la o agentie de turism locala, dupa ce am facut vreo 2 zile de research la fata locului
– am evitat cat am putut serile tematice de divertisment si am preferat sa facem plimbari multe si lungi prin statiune
– n-am mancat mai mult decat mancam in mod obinuit  (in hotel) dar mai putin sanatos decat ne asteptam fiind vorba despre Grecia
– overall, neavand asteptari foarte ridicate de la aceasta vacanta si marcand abaterile de mai sus, ne-a placut acest tip de all inclusive in Grecia in acest si l-as putea recomanda cu mare placere ca si produs hibrid

Sunt convinsa ca multor parinti/familii li se ptriveste grozav vacanta all inclusive, mai ales daca varsta copilului este in intervalul 0-3 ani, cand nevoia de siguranta si de predictibilitate este maxima, insa v-as aminti ca:
– turismul are o componenta puternica de educatie, mai ales cand vorbim de family travel, prin urmare daca sunteti hotarati sa alegeti o vacanta all inclusive incercati sa mergeti pe un model hibrid, in care sa combinati confortul si siguranta all inclusive cu libertatea de a interactiona cu specificul local (oameni, cultura, istorie, gastronomie)
– puteti sa-i oferiti copilului si dvs vacante memorabile si daca incercati sa iesiti din zona de confort si sa le pigmentati, treptat, cu elemente de turism activ – mai ales daca vorbim de copii mai mari de 6 ani
– incercati sa alegeti destinatii si hoteluri de all inclusive care sa fie pe linia turismului durabil – in cazul in care va pasa unde se duc banii dvs (merg si catre comunitatile locale sau doar catre marii TO internationali care ii directioneaza masiv catre tarile lor?)

In final:
1. cred puternic in rolul ONG-urilor de a educa turistul catre un turism responsabil in general si de a prelua o serie de probleme din industrie si sper sa soseasca curand si pe piata noastra de turism momentul acestor organizatii
2. personal, sunt multumita ca Romania nu este potrivita pentru turismul de masa all inclusive si ca nu avem prea multe modele functionale de acest fel. Vreau sa cred ca suntem mai creativi de atat 🙂

Tags: all inclusiveAndrada Crangusfamily travelturismturism durabilturism pentru familiiturism responsabil

15 Comentarii

  1. Superb articolul. Insa cred ca ar mai fi ceva de spus. ONG-urile, oricat de multa putere ar avea, nu cred ca vor reusi sa educe masele. Asa ca pentru profitul lanturilor hoteliere, cred ca ALL INCLUSIVE-ul va fi mereu solutia salvatoare!
    Pentru noi ceilalti, cu “educatie turistica” si cu “chef de plimbare”, fie ca ne ducem la “ALL…” sau nu, cred ca solutii se vor gasi intotdeauna… important e sa ffim deschisi
    Si nu in ultimul rand, cred ca si ROMANIA ar trebui sa preia conceptul “ALL…”, pentru ca piata este la inceput si doar asa va putea creste si se va putea dezvolta, cu toate dezavantajele inrerente de care vorbeai mai sus!

  2. @artistu:
    zic eu ca morala ar fi: alegeti varianta “smart” all inclusive, indiferent de ce parte a business-ului va aflati. asta ca sa n-o numesc green, pentru ca sunt convinsa ca nu va fi niciodata suficient de green (sau vor fi doar cazuri sporadice). dar mai avem mult de experimentat (si de gresit) cu totii pana atunci, chiar si pietele mature
    in privinta romaniei, mi-ar placea sa invatam de la altii si sa adoptam direct varianta smart, dar va fi imposibil sa sarim etapele, asa ca o sa mergem mai intai pe drumul traditional. pe de alta parte, asa cum spui si tu, smart all inclusive nu este un produs pentru mase, asa ca nu va avea oricum prea multi adepti

  3. Manelistii sunt dornici de “all inclusive”. Desigur este vorba de educatie in general si de instructie in mod special. Nu poate fi interzis un astfel de concept, el este chiar subliniat mai puternic de grupurile de turisti romani si din fostele republici sovietice. Este potrivit pentru turismul de masa, pentru programe charter, participantii fiind mai putin dornici de cunoastere. Acest tip de turist vrea sa scape, cel putin pentru o scurta perioada de timp de obsesia nesigurantei zilei urmatoare si eventual de obsedanta intrebare “ce mancam maine”. Cu cat orizontul este mai ingust cu atat AI trebuie sa fie mai “ultra” sau mai ‘ultimate”.

  4. @marian popescu:
    interesant punct de vedere. imi pare oarecum dus la extrem, dar atinge niste chestiuni sensibile, cum e cea cu turistul care isi doreste ca in vacanta sa uite intrebarea “ce mancam maine”, caracteristica celor care s-au confruntat ani de zile cu lipsuri de acest gen. e clar ca aceasta categorie de turisti exista, insa n-as zice ca e singura adepta a AI.

  5. Andrada eu de exemplu nu ma impac prea bine cu orice fel de bucatarie, mai ales cea mediteraniana cand vine vorba de peste sau iarba. Intr-un all inclusive ai garantia ca gasesti totusi ceva de mancare pe gustul tau/meu.
    Multi dintre clientii nostri sunt invatati sa manance mult (cantitativ), la fel si rusii de exemplu si cred ca pt. ei all inc. e o varianta OK.

    Despre copii: Ai vazut cat timp pierzi ca sa-i pastoresti, intr-un resort ai garantia ca au parte de confort si siguranta. De ce sa nu recomandam familiilor all inc.?

    1. Steff, sistemul all inclusive este un model de business extrem de functional pentru industrie, pentru ca se adreseaza maselor si genereaza volume. Recomandam all inclusive turistilor, insa, in acelasi timp, incercam sa ii educam si catre un consum alternativ, explicand beneficiile. In final, turistul decide, in functie de o multime de criterii: cat de mult ii pasa de cantitatile de mancare irosite si de calitatea mancarii pe care o consuma familia lui, cat de mult isi doreste sa exploreze lumea alaturi de cei cu care calatoreste, cat de profund vrea sa cunoasca o destinatie, ce varsta are copilul lui si ce i se potriveste, ce vrea sa faca in vacanta etc.
      Sincer, n-ar confunda termenul ” sa manance mult” cu “sa iroseasca mult”, pentru ca asta se intampla de cele mai multe ori cu turistii de all inclusive…

  6. Buna seara, vad ca topicul este inca actual.

    Experienta mea cu all inclusive a fost una pozitiva. Am fost un grup mai mare de adulti si copii (prescolari si clasele 1-4) iar decizia de a merge la all-inclusive a fost una comuna. Am mers in Tunisia. Ne-am simtit mai protejati la hotel, nu am fi avut curajul sa ne ducem intr-o tara ca Tunisia asa ad-hoc, fara “spatele asigurat” de o mare agentie de turism.

    Pot spune ca am fost ca o insula in grupul nostru, nu am participat excesiv la activitatile organizate, dar ne-a parut bine ca au existat. Nu am consumat nimic peste masura, am recompensat personalul, si in general nu am dat nimanui batai de cap si nici ei noua. Si pana la urma, din siguranta sejurului, ne-am aventurat si “in lumea larga” si am descoperit si alte hoteluri, restaurante etc care nu faceau parte din reteaua all inclusive. Si … data viitoare vom merge fara all-inclusive, intr-un sejur pe care ni-l vom construi din propriile cunostinte personale la fata locului.

    Dupa mine acesta este rostul all-inclusive: sa faca turistului o prima cunostinta cu zona respectiva. In locatii exotice, percepute ca fiind mai periculoase sau doar foarte “diferite”, all-inclusive este primul pas.

    Si ar mai fi ceva. O vacanta bogata si plina de imaginatie cere energie, organizare, cu alte cuvinte timp – inainte de plecare. Ori nu toata lumea are acest timp la dispozitie. Uneori pleci in vacanta foarte obosit, dupa zile de lucru intens peste program sa pui la punct totul sa nu fii nevoit sa-ti intrerupi concediul. Odata ajuns vrei doar sa te relaxezi cateva zile pana mai aduni ceva energie, si in timpul asta vrei un program simplu pregatit de altii, altfel vacanta incepe sa semene a serviciu. Creativitatea si individualitatea vin dupa un pic de odihna. Asa ca, all inclusive rulzzzz … 🙂

  7. Pingback: Andrada Crangus |
  8. Laura, ai dreptate, argumentele tale sunt absolut juste. Si eu pledez pentru varietate si pentru consumarea responsabila a acestui tip de produs. Si cand zic responsabil inseamna nu in exces. Pozitia mea nu este extrema, ci incerc doar sa constientizez parintii (in primul rand) ca mai exista si alte tipuri de vacante potrivite pentru familie. Pe de alta parte, ar fi minunat daca operatorii din Romania ar incerca/incepe sa dezvolte variante smart de vacante all inclusive, pentru ca mici producatori locali avem din plin. Ar fi o diferentiere foarte buna fata de vecinii nostri bulgari, pe care de multe ori ii preferam…

Leave a Reply