Maratonul este o sarbatoare a orasului

Bucharest_Marathon

In weekendul trecut, s-a desfasurat in Bucuresti cea de-a 7-a editie a Maratonului Bucuresti. Fiind un alergator amator de aproximativ un an si jumatate, am participat cu mare placere, desi eram la doar o saptamana dupa ce am alergat Maratonul orasului Berlin. Participarea la aceste 2 evenimente la o distanta atat de mica m-au facut sa scriu acest articol in care sa va povestesc putin despre diferentele dintre cele 2 evenimente, despre mentalitatea germana si impactul unor astfel de evenimente asupra orasului.

BMW Berlin Maraton a ajuns la editia 41 in acest an si face parte din seria Six Majors Marathon alaturi de cele din Boston, New York, Chicago, Londra si Tokyo. Aceste 6 mari maratoane formeaza un fel de campionat mondial la care participa cei mai buni alergatori din lume alaturi de un numar mare de amatori. Pentru orice alergator amator, alergarea tuturor celor 6 mari maratoane reprezinta un motiv de mandrie, mai ales ca inscrierea la acestea este mereu una dificila din cauza numarului mare de solicitari sau din cauza unor baremuri de timp, precum cele pentru maratonul de la Boston care este cel mai vechi maraton din lume.

La sfarsit de Septembrie in fiecare an, se aduna in Berlin peste 40 000 de alergatori de elita si amatori care pun stapanire pe intreg orasul si alearga cei 42 195 de km, traversand cele mai importante artere din Berlin si trecand pe langa toate obiectivele turistice importante. Startul si finish-ul sunt in apropiere de Poarta Brandenburg, un simbol al orasului. Pana in 1990, traseul maratonului traversa doar Berlinul de Vest penru ca pe 30 Septembrie 1990, sa fie prima editie in care participantii au trecut pe sub Poarta Brandenburg cu putin inainte de final. Cronicile acelui maraton au inregistrat un numar mare de alergatori cu lacrimi in ochi la trecerea pe sub poarta Brandenburg. Chiar si astazi trecerea pe sub aceasta poarta produce emotii intense alergatorilor pentru ca marcheaza aproape finalul maratonului, mai sunt doar cateva sute de metri pana la linia de finish care se vede abia in momentul in care treci de Poarta Brandenburg.

Maratonul de la Berlin este renumit in lumea atletismului pentru numarul mare de recorduri mondiale care au fost stabilite aici: 7 recorduri la masculine si 3 recorduri la feminin. Vremea de toamna perfecta pentru alergare si traseul plat sunt doua dintre explicatiile acestor recorduri insa mai exista unul foarte important: ATMOSFERA DIN JURUL MARATONULUI.

De fapt aici doream sa ajung 🙂 , insa o introducere era necesara pentru cei care nu sunt familiarizati cu lumea maratoanelor. Berlin Marathon a devenit un eveniment de marca a orasului Berlin, la care participa aproape toata lumea. Anul acesta au participat la cursa de maraton 40 004 alergatori din 130 de tari, iar pe strazile orasului in ziua maratonului au fost in jur de 1,5 milioane de sustinatori. Desigur ca cea mai mare parte erau localnici, insa am vazut in numar foarte mare turisti veniti in Berlin sa isi sustina prietenii care alergau maratonul. Grupuri intregi de danezi aveau un arsenal ca la meciurile de fotbal, spanioli, italieni, francezi era peste tot pe traseu in vreme ce belgienii aveau o zona speciala unde erau in numar mare, undeva pe la km 33. Pe intreg traseul de 42 de km, nu a existat nici o portiune unde sa nu avem parte de incurajari. Zeci de formatii de muzica cantau aproape la fiecare kilometru, in unele zone localnicii au scos boxele pe balcon si creau o atmosfera incendiara, altii au iesit cu tobele pe strada iar toata aceasta atmosfera iti dadea un impuls sa mergi mai departe, kilometru dupa kilometru. In aceasta atmosfera, alergatorul Kenyan Dennis Kimetto a reusit sa doboare recordul mondial stabilit tot la Berlin anul trecut, si a terminat cursa in 2 ore, 2 minute si 57 de secunde, fiind primul om din lume care reuseste sa alerge 42 195 km in mai putin de 2 ore si 3 minute.

Ce a insemnat pentru Berlin acest maraton ?

Din punct de vedere turistic, maratonul este o afacere senzationala pentru oras. Alergatori din 130 de tari au venit in Berlin pentru acest eveniment si multi dintre ei au fost insotiti de familie si prieteni. Hotelurile au fost pline si trebuie rezervate cu peste 6 luni inainte, iar tarifele sunt cel putin duble fata de weekendul precedent maratonului. O mare parte dintre cei veniti in Berlin au continuat vacanta dupa duminica maratonului, asa cum am facut si eu. Tricourile negre de Finisher la Berlin Marathon si medaliile erau la vedere si in ziua urmatoare peste tot unde mergeam, fiind usor sa ne recunoastem intre noi, desi acest lucru era posibil si dupa ritmul lent de mers si greutatea cu care urcam si coboram scarile :). Vorbim astfel de alti bani incasati de restaurante, atractiile turistice si transportul urban.
Desi multe artere au fost blocate timp de 2 zile in centrul orasului, locuitorii orasului Berlin au primit acest eveniment ca un eveniment de mandrie si participarea lor pe traseu face din acest maraton unul de prestigiu. Fara acesti berlinezi care ies pe strada sa-si sustina prietenii si odata cu ei si pe niste straini care incearca sa isi depaseasca limitele, maratonul orasului Berlin nu ar fi acelasi. Totodata, un numar foarte mare de berlinezi se implica ca voluntari in organizarea maratonului, lucru necesar pentru ca un eveniment de o asemenea amploare sa fie organizat ca la carte. Stiind numarul mare de participant, ma gandeam ca o sa fie ceva aglomeratie la ridicarea numerelor de concurs sau dimineata la start, insa organizarea tipic germana a facut ca totul sa fie perfect.

Maratonul International Bucuresti

Bucharest_Marathon

La o saptamana distanta dupa Berlin a fost programat Maratonul International Bucuresti, eveniment la care am participat pentru a doua oara dupa editia din 2013. MIB-ul, cum este numit in lumea alergatorilor, a crescut in fiecare an si la aceasta a 7-a editie a strans la start aproape 7000 de adulti si peste 2000 de copii. Trebuie sa mentionez insa ca dintre cei 7000 de adulti, doar 700 au alergat maratonul, ceilalti participand la cursa de semimaraton, la stafeta sau la cursa populara. O comparatie intre cele 2 evenimente din orice punct de vedere nu este in avantajul Bucuresti-ului insa exista unele aspecte pe care doresc sa le mentionez ca sa privim toti cu alti ochi editiile viitoare.

a) Traseul maratonului. O prietena imi spunea “running is the new sightseeing” . Ei bine, asa trebuie sa fie. Fiecare maraton urban trebuie sa fie o mandrie a orasului. La Berlin traseul traverseaza centrul orasului prin cele mai importante puncte turistice si nu rateaza nici un simbol al orasului. La fel se intampla si in alte orase precum New York, Roma, Barcelona sau Londra. In Bucuresti traseul porneste in Piata Constitutiei si continua spre Piata Alba Iulia, Arena Nationala, inapoi pe acelasi traseu pana in Piata Constitutiei, Splaiul Unirii, Piata Unirii, Calea Victoriei pana la Novotel, inapoi pana pe Splai, Opera, Eroilor, Izvor si finish in Piata Constitutiei. Acest traseu are 21 de km deci pt maraton se alearga 2 bucle.

La Berlin nu am alergat de 2 ori pe aceeasi strada. Aici in Bucuresti un maratonist trece prin Piata Alba Iulia de 4 ori, si cred ca toata lumea este de acord ca nu este un punct important al capitalei. In schimb nu ajunge in zone importante ale Bucurestiului precum Piata Revolutiei, Piata Victoriei, Bulevardul Kiselef sau Arcul de Triumf. De ce ? Explicatia este ca nu se poate bloca intreg orasul pentru un astfel de eveniment, organizatorii facand eforturi de a schimba traseul insa momentan fara rezultat. In fiecare an exista comentarii negative legate de blocarea unor artere pentru maraton. Nu ne gandim la beneficii, nu gandim productiv si pe termen lung. MIB-ul a crescut in ciuda acestor comentarii si in ciuda mentalitatii oamenilor, insa are nevoie de un traseu nou ca sa devina un maraton important si atractiv pentru alergatorii straini care pot aduce venituri importante orasului in acest weekend.

b) Sustinerea pe traseu. V-am spus cum am trait maratonul de la Berlin. Aproape la fel a fost in Barcelona, unde pe ultimii 5 km esti sustinut frenetic de localnici in zona cartierului gotic si pe Avenida Paralel. Cum a fost in Bucuresti ? JALNIC. Exceptand punctele de hidratare, zona Unirea si Piata Constitutiei, in rest nimeni pe strada. Vremea in weekendul trecut a fost superba, deci era o ocazie perfecta pentru bucuresteni sa iasa din case la o plimbare si sa participe macar pasiv la maraton, cu cateva aplauze si incurajari. Nici nu stiti ce mult conteaza o incurajare de pe margine atunci cand simti ca picioarele te lasa. Anul acesta am vazut cateva mesaje haioase dintre care am retinut unul : “Nu te opri ca se uita lumea”. L-am vazut in zona fantanilor de la Unirea, inainte de a intra in Piata Constitutiei si sincer am zambit si apoi am accelerat. Din pacate prin zona Eroilor sau pe Bulevardul Basarabia nu erau sustinatori deci puteam sa ma opresc fara probleme pentru ca nu se uita nimeni :). Nu m-am oprit, insa mi-ar fi placut sa vad mai multi oameni pe traseu. Sportul este un exemplu pozitiv pentru copii. Peste 2000 de copii au participat la cursa copiilor sambata, insa din pacate prea putine familii au iesit duminica la sustinere.

c) Promovare media. Am impresia ca pentru media din Romania, nimic nu conteaza in afara de fotbal. Nu am vazut un articol in ziarele de sport despre maraton, iar pe site-urile lor a fost o singura mentiune preluata de pe Mediafax. In Berlin, ziarele au avut editie speciala dupa maraton. Nici nu mai spun de televiziuni, care au lipsit cu desavarsire la Bucuresti.

Aceste maratoane urbane reprezinta o sansa mare de promovare si posibilitatea de a atrage turisti.

Iata un Top 10 al celor mai mari maratoane din Europa si numarul de participanti. Nu uitati ca multi sunt turisti care vin pentru minim 2-3 zile in aceste orase pentru a combina turismul cu pasiunea de a alerga.

1. Berlin – 40 004 de maratonisti
2. Paris – 39 115 in 2014 si sunt asteptati 50 000 in 2014, cand o sa fie probabil cel mai mare maraton din Europa.
3. Londra – 36 000 de maratonisti, dintre care cei mai multi au alergat pentru fundatii de caritate
4. Stockholm – 16 000 de maratonisti
5. Barcelona – aproape 15 000 de maratonisti
6. Roma – aproape 15 000 de maratonisti
7. Dublin – 12 357 in 2013.
8. Hamburg – 11 500
9. Amsterdam – 11 300 in 2013 si peste 12 000 la editia din aceasta toamna
10. Frankfurt – 11 000 de maratonisti

Alte maratoane mari in Europa sunt in Madrid, Rotterdam, Atena (pe ruta istorica din satul Maraton pana pe stadionul din Atena, Istanbul (singurul maraton pe 2 continente), Copenhaga , Budapesta, Praga sau Medoc (printre podgoriile de vin din zona Medoc).

Pentru industria de turism, orice eveniment important organizat in Romania trebuie sa fie un motiv de bucurie. In urma cu mai putin de o luna s-a anuntat ca orasul Bucuresti o sa fie unul dintre orasele care vor gazdui 4 meciuri din cadrul Campionatului European 2022. Arena Nationala a gazduit deja o finala de Cupa UEFA si am vazut ce impact a avut acel eveniment pentru hoteluri si restaurante. Orasul a fost plin de suporteri spanioli, atmosfera superba in oras si imaginea Bucurestiului a avut numai de castigat.

Ganditi-va ca toate aceste orase mentionate mai sus au in fiecare an cate un eveniment major care atrage turisti. De ce nu am putea avea si noi asa ceva intr-un viitor apropiat ?

Credit foto: Maratonul International Bucuresti – Raiffeisen Bank

Tags: Berlin Marathonblog de turismevenimente in turismindustria turismuluiMaratonul International Bucurestispecialisti in turismturism market

1 Comentariu

  1. Pingback: Dragos Pirnog |

Leave a Reply