6 ani de antreprenoriat

andrew-neel-609842-unsplash

Pe 25 martie 2013 îmi dădeam demisia de la ultimul job. Pe 25 martie 2019 țineam un training de vânzări unei minunate echipe hoteliere din Băile Herculane. Într-o pauză a venit vorba de antreprenoriat și, cumva, mi-am dat seama că în acea zi se făceau 6 ani de la momentul cel mai curajos pe care l-am avut în cariera mea de lucru în agențiile de turism: ziua în care mi-am dat demisia și am luat-o de la capăt. Tot în turism, însă pe cont propriu și nu în cadrul unei agenții de turism.

S-a lăsat cu tort realizat ad-hoc cu ce au găsit cursanții la cină în acea seară, cu multe “felicitări” și urări de bine și cu un mare sentiment de împlinire în suflet. Simțeam că sunt pe drumul cel bun și, chiar dacă conștientizez asta de ani de zile, momentul respectiv mi-a rămas în suflet și am decis să sărbătoresc fiecare mică reușită de aici înainte.

De curând, pe 16 mai mai exact, s-au făcut 6 ani de când am devenit freelancer “cu acte în regulă”, adică prima zi din restul carierei mele de freelancer – soloprenor – antreprenor.

În tot acest timp din martie până în prezent am stat și m-am gândit la ce au însemnat pentru mine acești 6 ani de freelancer – antreprenor, ce provocări mi-au adus, încotro mi-am clădit drumul, ce îmi doresc mai departe.

A fost interesantă toată această perioadă pentru că nu m-am gândit într-o zi anume la asta ci am lăsat gândurile să curgă așa cum au vrut ele înainte de a intenționa să le aștern pe hârtie – sau în rândurile acestui articol, mai bine spus.

Așadar, iată ce au însemnat primii 6 ani de antreprenoriat pentru mine:

  • ieșirea din “zona de confort” (știu că e clișeu însă în cazul meu e adevărat)
  • crearea unei noi zone de confort mult mai largi și schimbătoare de la o lună la alta în anumiți ani, de la un sezon la altul în alți ani și chiar și de la un an la altul. Nu-s încă atât de convinsă că tot “zonă de confort” ar trebui să o numesc, însă faptul că nicio zi/săptămână/lună/sezon sau an nu seamănă unele cu altele îmi spune cumva că aceste schimbări continue au devenit “obișnuite” pentru mine.
  • o reinventare continuă: planul din primavara lui 2013 nu prea seamănă cu activitățile mele de business de astăzi și nici n-au semănat cu cele din anii trecuți. Planul acela a fost numai începutul – însă un început promițător care s-a deschis ca un evantai și mi-a oferit mai multe direcții.
  • am învățat să pot lucra de oriunde: de acasă, de la birou, din cafenea, din tren/autocar/avion, din gară/din aeroport, de la munte sau de la mare, din cameră de hotel, în liniște deplină sau în zgomot asurzitor. Ceea ce te înconjoară devine atât de relativ când ai de făcut ceva urgent!
  • să fac constant alegeri și să nu stau o veșnicie să mă gândesc la ele (deși, recunosc, mai sunt cazuri în care mă gândesc prea mult la un lucru pentru a lua o decizie)
  • să învăț că niciun an/sezon nu e la fel că altul și, cu toate astea, să fac eforturi în planificarea anuală a activităților pe care le am
  •  să mă obișnuiesc cu ideea că schimbarea este bună, de dorit chiar, iar în cele mai multe cazuri ea intervine pe parcursul unui plan bine gândit și îl schimbă la 180 de grade
  • să mă obișnuiesc cu un venit foarte variabil (de la luni pe zero la luni cu încasări de mii de euro) și să învăț să îl gestionez
  • să învăț să îmi controlez cheltuielile pentru că în antreprenoriat trebuie să te gândești la o mulțime de taxe, impozite, salarii, situații neprevăzute, scos investiția, realizat profit, reinvestit profit, samd
  • în antreprenoriat NU poți să îți iei vacanță când vrei și nici să îți pui zile libere în timpul săptămânii pentru simplul motiv că lucrez cu alți oameni și companii care lucrează de luni până vineri și au nevoie de mine în timpul programului lor de lucru
  • am învățat că muncesc mult mai mult decât înainte, însă o fac pentru mine și, oricât de greu ar fi, efortul este compensat. Înainte aveam câte 9 – 10 ore petrecute la birou, acum am câte 12-14 ore de lucru pe zi, lucrez și în weekenduri iar când am câte o zi liberă (indiferent care e) am ajuns să cred că ceva nu e în regulă 🙂 Da, este clar că mai am de lucru la acest capitol însă este o concluzie trasă.
  • am învățat să evaluez lucrurile și să aleg să dau deoparte “zgomotul” și să fac acele lucruri care imi plac, am un cuvânt de spus în cazul lor și mă împlinesc cu adevărat
  • am învățat că antreprenoriatul este o călătorie continuă și ceea ce mă bucură cel mai tare este drumul și evoluția pe care o văd și o simt de la un an la altul

Scriind acest articol am recitit articolele scrise în prima zi de freelancer-antreprenor și la 3 ani de la acel moment și mă bucur să îți spun că tot ce scrie acolo rămâne valabil. Nu știu de ce, însă observ că o dată la 3 ani ajung să mă gândesc intens la acest subiect și să scriu despre asta. Cifra 3 o avea vreo semnificație 🙂

Acestea fiind spuse, gata cu pauza, să mergem mai departe. Spor să ai și tu în tot ce-ți propui!

PS: Daca și tu ești antreprenor m-aș bucura să îmi spui într-un comentariu la acest articol care este cel mai important lucru pe care consideri că l-ai învățat în perioada de antreprenoriat.

Carmina Nitescu

autor Carmina Nitescu

Fac consultanță de business, marketing, comunicare și social media pentru companiile de turism, sunt trainer, coach și organizator de evenimente tematice. Tel: 004 0745 310 811 | Email: carmina@turismmarket.com
Tags: #ConsultantaTMantreprenorantreprenor in turismantreprenoriatCarmina Nitescucompanii de turismspecialisti in turism

Leave a Reply