Comunicare nonverbala

In comunicarea interumana 35% reprezinta comunicarea verbala si 65% comunicarea nonverbala, dupa unii autori ponderea ajungand chiar la 90%. In mediul urban, persoanele active intalnesc zilnic zeci sau sute de persoane cu care comunica prin nonverbal.

Comportamentul nonverbal are la baza mimica, gesturile si toate miscarile corpului.

Voi incerca sa explic limbajul nonverbal din punct de vedere al expresiei faciale, deoarece mimica fetei ocupa un rol foarte important in relatiile interumane, constient sau inconstient.

Pozitia capului este foarte sugestiva: ridicat sau coborat, inclinat la stanga sau la dreapta, oblic la stanga sau la dreapta. Capul impins inainte ne duce cu gandul la un semn de amenintare. Capul plecat inseamna supunere, iar capul aplecat oblic inseamna perfidie. Cel care inalta capul, isi descopera gatul, zona vulnerabila, aratand astfel ca nu se teme, are sentimentul propriei valori. Capul inclinat lateral dreapta inseamna bunavointa, ascultare, in opozitie cu inclinarea la stanga care denota scepticism, critica, indoiala.

Clatinarea capului in sus si in jos inseamna acord, aprobare, intelegere. Clatinarea capului de la stanga la dreapta inseamna negare, dezaprobare si acesta miscarea a capului descurajeaza foarte mult persoana in cauza.

Fruntea este componenta care formeaza zona superioara a fetei. Ea reprezinta puterile spirituale si trasaturile de caracter asociate.

Prin miscarea muschilor sunt generate cutele fruntii, care pot fi verticale, orizontale sau incretite. Cutele verticale se datoreaza concentrarii pe un punct in spatiu sau a luminii orbitoare. Astfel cutele verticare devin expresia unui efort spiritual sau fizic; in valori normale sau depasite, ele exprima disperare, furie sau emotie. Cutele orizontale apar cand ochii sunt larg deschisi, cand se incearca prelucrarea informatiilor detinute, dar care nu sunt intelese; mimica este expresia fricii, sperieturii, mirarii, intelegerii bruste a unui lucru, dar aceasta mimica poate fi datorata oboselii, greutatii cu care sunt tinuti ochii deschisi. Cutele incretite apar la locul de intersectie dintre cele orizontale si cele verticale; exprima panica in gandire, dificultati in prelucrarea informatiilor.

Sprancenele – Chinezii considera sprancenele drept una dintre cele cinci trasaturi vitale ale fetei. Intr-adevar, nici o fata nu poate fi citita cum se cuvine fara a le lua in considerare.

Sprancenele arata tipul afectiv al omului, precum si gradul de intelegere intre minte si inima. Ele au o forma mostenita, dar prin miscarea lor in timpul vietii, forma se modifica. Ridicarea sprancenelor se face in semn de salut, de recunostinta si acest lucru il putem numi chiar salutul ochilor.

In cazul dreptacilor, ridicarea sprancenei drepte exprima o critica, iar a celei stangi, o dispozitie de neincredere si scepticism. Coborarea sprancenelor are loc atunci cand exista un pericol iminent.

Ochii – sunt oglinda sufletului, spune o veche zicala ; si este cu siguranta foarte adevarat ca forma, stralucirea, culoarea si desigur miscarea lor dezvaluie foarte multe informatii despre sufletul persoanei respective.

Una dintre cele mai importante trasaturi ale ochiului este stralucirea lui. Aceasta trasatura unica fiecarei persoane se datoreaza dpdv fizic interactiunii dintre lumina si lacrimile de la suprafata ochiului. Ochii stralucitori, vii, insa caracterizeaza o persoana isteata si vioaie, in timp ce ochii lipsiti de stralucire denota nu numai oboseala si descurajare, ci si o prabusire spirituala. Ochii transmit mesaje legate de starile sufletesti. Privirea poate fi blanda, catifelata, dura, prietenoasa.

Elementele studiate in comunicarea nonverbala in cadrul analizei ochilor sunt : gradul de deschidere, miscarea pleoapelor, pupile si privirea. Gradul de deschidere a ochilor variaza de la privirea holbata, atotcuprinzatoare, pana la pleoape inchise.

Ochii larg deschisi acumuleaza cat mai multe impresii, dar fara sa fac o selectie a acestora pot spune sa ei semnifica in primul rand creativitate spirituala si nevinovatie. Ochii deschisi reflecta o stare de interes normal pana la o perceptie optimista a lumii inconjuratoare.

Ochii intredeschisi exprima oboseala, tensiune nervoasa, o participare redusa la ce este in jur si plictiseala. Mimica acestora denota indiferenta, inertie, paralizie a afectelor, resemnare, faptul ca partenerul de discutie “ nu merita nici o privire”.

Ochii acoperiti care au doar o fanta ingusta prin care se observa ceva punctual, care se concentreaza asupra unei tinte, induc o perceptie negativa datorita faptului ca denota siretenie, amenintare, agresivitate, indiscretie, egoism sau individualism.

Privirea – Modul in care privim sau suntem priviti are legatura cu nevoile noastre de aprobare, acceptare, incredere si prietenie. Chiar si a privi sau a nu privi pe cineva are un inteles. Privind pe cineva confirmam ca ii recunoastem prezenta, ca exista pentru noi; interceptarea privirii cuiva inseamna dorinta de a comunica.

Privirea ca mijloc de comunicare a sentimentelor, gandurilor, starilor sufletesti nu ar avea aceeasi semnificatie in absenta ochilor, ea fiind rezultata unor conexiuni intre creier si inima, modulate de firea si de educatia fiecarui individ. Modul de a privi e legat de interesul fata de partenerul de comunicare. Daca persoana sau ceea ce ne spune nu ne intereseaza, mutam privirea.

Exista mai multe moduri de a privi : privirea paralela, la distanta mica denota o persoana adancita in gandurile sale si care nu doreste sa perceapa mediul inconjurator ; privirea drept in ochii este un semn al dorintei de cooperare cu interlocutorul, demonstrandu-i acestuia interesul si cunoasterea valorii sale. Aceasta privire denota onestitate, corectitudine si constiinta de sine ; privirea de sus in jos se poate datora diferentei de inaltime sau a pozitiei partenerilor de discutie si acest lucru poate sa denote dominare, mandrie, aroganta ; privirea de jos in sus are aceasi cauza ca si cea precedenta si denota supunere sau dorinta de agresivitate ; privirea laterala, respectiv oblica, poate fi orientata spre stanga sau drepta, de sus sau de jos si exprima mai multe tipuri de informatii prin combinarea acestor elemente.

Privirile au fost studiate si din punct de vedere al fundamentelor neurologice. Astfel directia privirii indica ce idei trebuie activate: imaginile sunt activate de privirea in sus, sunetele de cea orizontala si sentimentele de privirea in jos. Privirea indreptata spre stanga activeaza amintirile impersonale, obiective, logice, iar cea spre dreapta imaginatia, creativitatea, amintirile personale. Asadar va dau un mic pont : cand cineva incearca sa-si aduca aminte un lucru real va privi spre stanga, iar cand va inventa sau va minti, spre dreapta.

Nasul – Importanta nasului ca emblema a fetei a fost descoperita de Aristotel si confirmata de aproape toti fiziognomistii de marca. Se spune ca lungimea nasului, respectiv a zonei de mijloc trebuie sa fie egala cu aceea a fruntii si a treimii faciale inferioare. O asemea egalitate simbolizeaza un echilibru interior, exprimat prin cinste, loialitate si dragoste pentru adevar, ceea ce caracterizeaza orice om destoinic. Nasul ofera si el informatii despre starea de spirit a unui individ. Narile se pot umfla cand simtim un miros placut, sau daca suntem furiosi si largim narile pentru a sporii cantitatea de aer.
“A stramba din nas” este o expresie dar si o miscare a muschilor nasului, care semnifica neplacere, indispozitie, jena, confuzie. Miscarile frecvente ale muschilor din zona nasului duc la aparitia “cutei sensibilitatii” situata intre partea laterala a nasului si buza superioara, iar aceasta se datoreaza din cauza unei stari de nemultumire datorita unui fapt sau obiect neplacut.

Gura – cea mai mobila zona a fetei, ne rosteste gandurile, la propriu.
Gura deschisa cu barbia lasata inseamna repaus lipsa de activitate. Gura inchisa poate insemna dorinta de a negocia tacit sau respingerea unui contact verbal. Gura inchisa cu buzele stranse indica inchiderea in sine, solitudine, incapatanare, proasta dispozitie. Gura si buzele pot realiza diferite mimici, cum ar fi cea de degustare, de savurare, de protest, de ingrijorare.

Prezenta zambetului confirma disponibilitatea spre dialog. Zambestul autentic este expresia unei stari de bucurie, de acceptare si implica si participarea ochilor. Zambetul apare la sugar foarte devreme, cam in a cincea sau a sasea saptamana de viata. Zambetul poate fi fabricat, prostesc, relaxat, dulceag, stramb, de frica, resemnat. Rasul este o manifestare tipic umana, ea este eliberatoare de tensiuni interne. Copiii rad mai mult decat adultii. Rasul poate fi cinic, agresiv, eliberator, blazat, ingrijorat.

Si pentru ca in relatiile noastre de zi cu zi ne confruntam cu parteneri de discutii foarte diferiti, ar trebui sa avem capacitatea de a identifica daca sunt sinceri si directi sau daca ascund ceva. Primul pas ar fi sa constientizam gesturile si mimica lor ce tradeaza minciuna.

Minciuna in nonverbal
Din punct de vedere psihosociologic, minciuna este o strategie protectiva si adaptiva de integrare a individului in complicata retea sociala. Aceasta ii asigura atat neutralitatea sau distantarea necesara, atunci cand societatea nu-i este pe plac, cat si implicarea inteligenta in vederea obtinerii unei pozitii sau a unui profit maxim.

Minciuna se rafineaza pe masura ce persoana dobandeste o anumita experienta si ajunge la o anumita performanta cognitiva, cand stie sa selecteze si sa ierarhizeze, dispune de o anumita performanta discursiva, este integrat in comunitate si are anumite interese. Nu minti doar de dragul de a minti. Editarea unei minciuni presupune o maturitate a constiintei, o gandire de tip simbolic, precum si o dezvoltare minimala a limbajului. Cele mai dese minciuni sunt antrenate prin limbaj. Este mai usor sa ascunzi sau sa te ascunzi in spatele cuvintelor. Te tradezi mult mai usor prin mimica sau gestica. Mainile sau fata noastra sunt mai sincere, mai transparente. Deci atentie la nonverbal :)

Si la final, ca sa citez un mare clasic in viata pe care il respect si il admir:
„Trust no one. Everybody lies” – Dr. House :)

Resurse:
Chelcea, Septimiu, Ivan, Loredana, Chelcea, Adina, (2005) : Comunicarea nonverbala: gesturi si postura

MeetME! I will custoMICE your Events!

izabela@turismmarket.com

Facebook 


1 comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>