Turism Market

Archive for the ‘Izabela Glomnicu’ Category

Industria MICE (Meetings, Incentives, Conferences, Exhibitions) se intalneste la nivel international mai ales in cadrul targurilor de profil.

Exista deja targuri cu traditie in MICE ca EIBTM Barcelona si IMEX Frankfurt.

Anul acesta, prestigiosul targ de la Frankfurt se va oganiza in perioada 22-24 mai 2012. De la an la an, targul si-a imbunatatit imaginea si serviciile oferite, atat expozantilor cat si vizitatorilor. Platforma online este deosebit de prietenoasa, mai ales pentru Hosted Buyers.

IMEX Frankfurt se mandreste in a avea mii de expozanti si poate tot atatia Hosted Buyers. Logistica organizarii unui astfel de targ (care pana la urma tot la capitolul MICE se incadreaza, el in sine fiind un eveniment) este insa imensa. Zeci sau poate sute de oameni isi au responsabilitatile impartite in echipa de organizare pentru ca totul sa iasa perfect, in spirit nemtesc, evident

A participa la un targ ca si Hosted Buyer este o idee relativ noua pe piata romaneasca, dovada o face numarul redus de vizitatori romani ce ajung la targurile de turism cu aceasta calitate. De exemplu in februarie la BIT Milano, din pacate, am fost numai 2 reprezentanti din partea Romaniei, in timp ce alte tari “cu traditie” gen US, UK, China, trimisesera peste 30 de reprezentanti. Cu atat mai mult cu cat participarea ca si Hosted Buyer, dupa ce se trece de procesul de a fi admis, este integral gratuita, costurile biletului de avion, a transferurilor de la si catre aeroport si ale cazarii si meselor (in unele cazuri) fiind integral acoperite de catre organizatori.

La IMEX, in cadrul targului au loc in paralel o serie larga de evenimente, cursuri, seminarii, reunite sub titulatura IMEX Education: de la banale cursuri de limba engleza sau germana, la prezentari de destinatii, formuri, evenimente de networking; receptii, cocktailuri, happy hours, etc.

IMEX organizeaza si un Gala Dinner atat pentru expozanti cat si pentru buyers. Este inca o ocazie pentru a face networking, dar si pentru a observa si a admira capacitatile organizatorice de inalta clasa ale nemtilor.

Editia din acest an este cu atat mai importanta cu cat IMEX sarbatoreste 10 ani de existenta. De aceea se fac mari eforturi pentru ca totul sa fie perfect, iar ideile noi sunt foarte interesante.

Nu am spatiu sa descriu tot ce propun ca si noutate, se pot gasi toate aici.

Dar as rezuma cateva:

• Un extins Technology Pavilion;
• Si mai multi expozanti din US, iar anul acesta pentru prima data participa San Francisco, Detroit si Pittsburgh;
• Si mai multi expozanti din destinatii ca Brazilia, Colombia, Costa Rica, Croatia, Paris, Moscova, Slovacia, Sri Lanka si Turcia, printre altele;
• Association Day, Luni 21 Mai;
• Women’s Leadership Forum;
• IMEX Celebration Hour: Miercuri 23 Mai, 5 – 6pm – expozanti, buyers si echipa IMEX team celebreaza cei 10 ani de existenta a targului in cadrul unei petreceri speciale;
• Gala Dinner: organizata la Alte Oper, cu multe surprize!
• Badge Back: IMEX va sustine 2 opere de caritate in zona Frankfurt prin acest program. Buyers, expozantii si vizitatorii vor fi incurajati sa isi recicleze badge-ul pentru a-si sustine proiectul preferat
• Si multe multe multe altele…….

Asadar, daca anul acesta nu ati decis sa participanti ca si expozant sau hosted buyer (inscrierile si procesul de admitere incheindu-se demult), poate va ganditi sa veniti ca si simplu vizitator. O sa aveti ceva greutati sa gasiti acum o camera intr-un hotel din Frankfurt sau un bilet de avion la un pret decent, insa merita tot deranjul. Iar poate pentru la anul il includeti in bugetul dvs si in lista targurilor MUST DO.

Eu voi reveni dupa targ si cu impresii la cald
Informatii complete despre IMEX.

Articol scris de Izabela Glomnicu

Cu totii am auzit sau am si participat pana acum intr-un teambuilding.

Foarte in voga in Romania incepand cu 2006, programul de teambuilding este un instrument corporatist folosit primordial cu scopul unificarii echipei, a construirii coeziunii dintre membrii ei. Americanii l-au descoperit si folosit cu mult timp inaintea noastra, probabil ca astfel a si intrat in cultura corporatista romaneasca: adus de expatii ce ocupau acum 5-6 ani pozitiile de manageri in diverse companii de la noi. Ei au creat nevoia de a face teambuilding, piata romaneasca, maleabila si inovativa, a venit cu solutia. Astfel, cumva peste noapte, au inflorit o multitudine de companii mai mici sau mai mari care au venit cu programe interesante pentru “construirea echipei”.

2006-2007, si de ce nu si 2008 a fost un boom pentru cei care s-au tinut drepti pe picioare, au stiut ce sa furnizeze, au avut fler cum sa se promoveze, si nu in ultimul rand au livrat si calitate. Dupa, a venit criza, care, prin partile ei bune, a mai cernut putin din larga paleta a companiilor de teambuilding, astazi ramanand pe piata cei mai mari furnizori, care au trecut atat testul crizei cat si al calitatii.

Dupa acesti 6 ani si serviciile lor s-au diversificat, fiecare a incercat sa abordeze o nisa, nu se mai livreaza oricand, oricum, pentru ca nu mai exista bugetul oricarei companii pus la bataie pentru orice.

Asadar serviciile de teambuilding au inceput sa fie mai organizate, oamenii care se autointitulau traineri au facut intre timp si niste cursuri de formatori, au devenit acreditati pentru meseria aceasta, companiile fiind mai atente pe ce dau banii au inceput sa ceara referinte, deci incet, incet s-a triat si s-a intrat si intr-o competitie care nu a stricat nimanui, din contra, a facut ordine in haos.

Programele s-au impartit in primul rand intre outdoor si indoor. Da, evident, din nou englezismele de rigoare, fac parte acum din cultura poporului roman care nu are atata coloana vertebrala sau mandrie nationala ca francezii sau italienii, sa traduca tot absolut sau sa ii gaseasca un corespondent. Noi inghitim cu undita cu tot ce ni se pune in fata, nu filtram nimic, cu cat suna mai “exxxotttique” {sic!} cu atat mai incitant.

Deci hai sa facem un teambuilding outdoor, nu intelegem clar ce inseamna, e pe usa afara ceva, ne-a dat sefu’ si noua 4mii la dispozitie si noi vrem sa facem un teambuilding. Ca si aia de la etajul 2 din cladirea noastra de birouri au facut si au venit inapoi si si-au etalat medaliile si pare ceva tare Cam asa clienti aveam pe la inceputuri, cu ei trebuia sa lucram, ei voiau un program, dar de fapt tot ce voiau era sa iasa la munte, sa fie mancare, multa bautura, un barbeque si muzica.
A, cum……. si ne mai puneti sa si alergam prin paduri sa cautam nu stiu ce comori? Hai frate ca eu am adidasi de firma si Mitzi e cu pantofiori pe care ii mai scoate doar la Mall, cum sa intram noi in noroiul ala?

Si da, aici se rupea magia echipei si incepea cosmarul saracilor traineri de outdoor (acum li se spune facilitatori:) ), cum sa ii determine totusi pe Fane si pe Mitzi sa intre in joc, sa faca programul, pentru ca totusi pentru asta erau in acel loc cu toata firma.

Si mai circulau si snoave de genul:
Daca intr-un grup mare de persoane, doua se gandesc la s..x si restul la mancare, este nunta. Daca intr-un grup mare de persoane toate se gandesc la mancare, este parastas. Daca intr-un grup mare de persoane toate se gandesc la s..x, este team building!
……..asta asa, ca sa fie totul ca la carte Si noi care faceam programele sa avem toate premizele pozitive….. NOOT

Nu o sa ma apuc acum sa descriu sutele de programe de teambuilding de pe piata, nici nu vreau sa promovez vreun furnizor de acest gen de servicii, nici sa mai zic de indoor si outdoor, extrem, adventure, training, s.a.m.d. Au fost si sunt altii care au facut atatea clasificari si au spus atatea povesti incat nu mai are sens sa o iau si eu de la capat.

Ce voiam sa ating este intr-adevar partea de “eveniment” dintr-un program de teambuilding. Pentru ca am inteles cum stau lucrurile cu divertismentul

Teambuildingul ca si eveniment trebuie privit in ansamblu, adica de la modul cum sunt transferati participantii catre locatie; de la alegerea locatiei potrivite, cu numarul de camere care trebuie, cu sala de conferinta adaptata nevoilor programului, cu meniurile adaptate si ele atat grupului cat si bugetului companiei; etc etc. toate sunt detalii la fel de importante si de necesare care concura la reusita unui program de teambuilding. Daca participantii sunt flamanzi sau nu au dormit bine pentru ca a fost prea frig in camere; atunci a doua zi nu o sa iti alerge prin paduri nici sa le promiti Cupa de la Champions League. Deci furnizorul de teambuilding si organizatorul evenimentului (de preferat nu Mitzi de la HR, ci o agentie de turism cu experienta) trebuie sa colaboreze foarte strans si sa tina permanent legatura pentru succesul programului. Multi au facut dupa ureche si rezultatele negative nu au intarziat sa apara sau chiar daca in final nu s-a terminat dezastruos, nici nu a avut ecoul potrivit, nu s-au tras concluzii, nu s-a facut debriefing (ca sa nu parasim aria atat de draga mie a englezismelor ).

Acum in 2012 programele de teambuilding au inceput sa fie mult mai “stilate”. E si normal, dupa ce de 6 ani ai facut tot ce se poate face, ai tras cu arcul, cu pusca, cu prastia; ai fost la echitatie, ai gasit vreo 5 comori, si pe aia a indienilor, si pe aia a haiducilor si pe cealalta a incasilor, ai evadat din Alcatraz (vezi pensiunea Floricica de la Bran ) ; te-ai fotografiat cu politaiul, cu popa si cu vaca satului ca asa era proba de trecut; ai facut budinca; ai facut reclame, parada modei si teatru cu travestiti….ce naiba sa mai faci? Ca doar ai epuizat totul. Incepi timid sa depasesti si granitele tarii; daca ai bani mai gasesti vreo comoara, doua prin Cuba sau Seychelles; daca nu ai buget, te multumesti si cu ulcica mai mica cu monede de ciocolata prin Veliko Tarnovo….. si cand ai epuizat si varianta “alta tara” ce mai faci ?

Asta e intrebarea la care asteptam cu nerabdare ca inovatia si creativitatea celor din bransa sa dea roadele dorite. Pentru ca nevoia de teambuilding inca exista, solutiile insa au fost deja testate si para-testate, deci e nevoie de ceva nou. Sau nu va mai aparea nimic extraordinar si cererea se va stinge incet incet asa cum se intampla acum in Italia, Franta; Spania, vecinii nostri aflati in alta dimensiune temporala cu noi, mai avansati cu vreo 50 ani, care mai fac teambuilding pentru grupele de straini din tarile est-europene ce inca se desfata cu acest tip de eveniment. Deci au trecut doar 6 ani de la aparitie, mai avem vreo cativa ani de exploatare si pentru a ne gandi ce mai cream nou, ca sa tinem clientul in priza. Apropo de a tine clientul in priza…. Ce ziceti de un teambuilding ACDC, pentru firme de IT cu 99% angajati barbati ce asculta rock ?? Ar putea fi atrasi cu asta ….. buna idee, nu?

Articol scris de Izabela Glomnicu

In comunicarea interumana 35% reprezinta comunicarea verbala si 65% comunicarea nonverbala, dupa unii autori ponderea ajungand chiar la 90%. In mediul urban, persoanele active intalnesc zilnic zeci sau sute de persoane cu care comunica prin nonverbal.

Comportamentul nonverbal are la baza mimica, gesturile si toate miscarile corpului.

Voi incerca sa explic limbajul nonverbal din punct de vedere al expresiei faciale, deoarece mimica fetei ocupa un rol foarte important in relatiile interumane, constient sau inconstient.

Pozitia capului este foarte sugestiva: ridicat sau coborat, inclinat la stanga sau la dreapta, oblic la stanga sau la dreapta. Capul impins inainte ne duce cu gandul la un semn de amenintare. Capul plecat inseamna supunere, iar capul aplecat oblic inseamna perfidie. Cel care inalta capul, isi descopera gatul, zona vulnerabila, aratand astfel ca nu se teme, are sentimentul propriei valori. Capul inclinat lateral dreapta inseamna bunavointa, ascultare, in opozitie cu inclinarea la stanga care denota scepticism, critica, indoiala.

Clatinarea capului in sus si in jos inseamna acord, aprobare, intelegere. Clatinarea capului de la stanga la dreapta inseamna negare, dezaprobare si acesta miscarea a capului descurajeaza foarte mult persoana in cauza.

Fruntea este componenta care formeaza zona superioara a fetei. Ea reprezinta puterile spirituale si trasaturile de caracter asociate.

Prin miscarea muschilor sunt generate cutele fruntii, care pot fi verticale, orizontale sau incretite. Cutele verticale se datoreaza concentrarii pe un punct in spatiu sau a luminii orbitoare. Astfel cutele verticare devin expresia unui efort spiritual sau fizic; in valori normale sau depasite, ele exprima disperare, furie sau emotie. Cutele orizontale apar cand ochii sunt larg deschisi, cand se incearca prelucrarea informatiilor detinute, dar care nu sunt intelese; mimica este expresia fricii, sperieturii, mirarii, intelegerii bruste a unui lucru, dar aceasta mimica poate fi datorata oboselii, greutatii cu care sunt tinuti ochii deschisi. Cutele incretite apar la locul de intersectie dintre cele orizontale si cele verticale; exprima panica in gandire, dificultati in prelucrarea informatiilor.

Sprancenele – Chinezii considera sprancenele drept una dintre cele cinci trasaturi vitale ale fetei. Intr-adevar, nici o fata nu poate fi citita cum se cuvine fara a le lua in considerare.

Sprancenele arata tipul afectiv al omului, precum si gradul de intelegere intre minte si inima. Ele au o forma mostenita, dar prin miscarea lor in timpul vietii, forma se modifica. Ridicarea sprancenelor se face in semn de salut, de recunostinta si acest lucru il putem numi chiar salutul ochilor.

In cazul dreptacilor, ridicarea sprancenei drepte exprima o critica, iar a celei stangi, o dispozitie de neincredere si scepticism. Coborarea sprancenelor are loc atunci cand exista un pericol iminent.

Ochii – sunt oglinda sufletului, spune o veche zicala ; si este cu siguranta foarte adevarat ca forma, stralucirea, culoarea si desigur miscarea lor dezvaluie foarte multe informatii despre sufletul persoanei respective.

Una dintre cele mai importante trasaturi ale ochiului este stralucirea lui. Aceasta trasatura unica fiecarei persoane se datoreaza dpdv fizic interactiunii dintre lumina si lacrimile de la suprafata ochiului. Ochii stralucitori, vii, insa caracterizeaza o persoana isteata si vioaie, in timp ce ochii lipsiti de stralucire denota nu numai oboseala si descurajare, ci si o prabusire spirituala. Ochii transmit mesaje legate de starile sufletesti. Privirea poate fi blanda, catifelata, dura, prietenoasa.

Elementele studiate in comunicarea nonverbala in cadrul analizei ochilor sunt : gradul de deschidere, miscarea pleoapelor, pupile si privirea. Gradul de deschidere a ochilor variaza de la privirea holbata, atotcuprinzatoare, pana la pleoape inchise.

Ochii larg deschisi acumuleaza cat mai multe impresii, dar fara sa fac o selectie a acestora pot spune sa ei semnifica in primul rand creativitate spirituala si nevinovatie. Ochii deschisi reflecta o stare de interes normal pana la o perceptie optimista a lumii inconjuratoare.

Ochii intredeschisi exprima oboseala, tensiune nervoasa, o participare redusa la ce este in jur si plictiseala. Mimica acestora denota indiferenta, inertie, paralizie a afectelor, resemnare, faptul ca partenerul de discutie “ nu merita nici o privire”.

Ochii acoperiti care au doar o fanta ingusta prin care se observa ceva punctual, care se concentreaza asupra unei tinte, induc o perceptie negativa datorita faptului ca denota siretenie, amenintare, agresivitate, indiscretie, egoism sau individualism.

Privirea – Modul in care privim sau suntem priviti are legatura cu nevoile noastre de aprobare, acceptare, incredere si prietenie. Chiar si a privi sau a nu privi pe cineva are un inteles. Privind pe cineva confirmam ca ii recunoastem prezenta, ca exista pentru noi; interceptarea privirii cuiva inseamna dorinta de a comunica.

Privirea ca mijloc de comunicare a sentimentelor, gandurilor, starilor sufletesti nu ar avea aceeasi semnificatie in absenta ochilor, ea fiind rezultata unor conexiuni intre creier si inima, modulate de firea si de educatia fiecarui individ. Modul de a privi e legat de interesul fata de partenerul de comunicare. Daca persoana sau ceea ce ne spune nu ne intereseaza, mutam privirea.

Exista mai multe moduri de a privi : privirea paralela, la distanta mica denota o persoana adancita in gandurile sale si care nu doreste sa perceapa mediul inconjurator ; privirea drept in ochii este un semn al dorintei de cooperare cu interlocutorul, demonstrandu-i acestuia interesul si cunoasterea valorii sale. Aceasta privire denota onestitate, corectitudine si constiinta de sine ; privirea de sus in jos se poate datora diferentei de inaltime sau a pozitiei partenerilor de discutie si acest lucru poate sa denote dominare, mandrie, aroganta ; privirea de jos in sus are aceasi cauza ca si cea precedenta si denota supunere sau dorinta de agresivitate ; privirea laterala, respectiv oblica, poate fi orientata spre stanga sau drepta, de sus sau de jos si exprima mai multe tipuri de informatii prin combinarea acestor elemente.

Privirile au fost studiate si din punct de vedere al fundamentelor neurologice. Astfel directia privirii indica ce idei trebuie activate: imaginile sunt activate de privirea in sus, sunetele de cea orizontala si sentimentele de privirea in jos. Privirea indreptata spre stanga activeaza amintirile impersonale, obiective, logice, iar cea spre dreapta imaginatia, creativitatea, amintirile personale. Asadar va dau un mic pont : cand cineva incearca sa-si aduca aminte un lucru real va privi spre stanga, iar cand va inventa sau va minti, spre dreapta.

Nasul – Importanta nasului ca emblema a fetei a fost descoperita de Aristotel si confirmata de aproape toti fiziognomistii de marca. Se spune ca lungimea nasului, respectiv a zonei de mijloc trebuie sa fie egala cu aceea a fruntii si a treimii faciale inferioare. O asemea egalitate simbolizeaza un echilibru interior, exprimat prin cinste, loialitate si dragoste pentru adevar, ceea ce caracterizeaza orice om destoinic. Nasul ofera si el informatii despre starea de spirit a unui individ. Narile se pot umfla cand simtim un miros placut, sau daca suntem furiosi si largim narile pentru a sporii cantitatea de aer.
“A stramba din nas” este o expresie dar si o miscare a muschilor nasului, care semnifica neplacere, indispozitie, jena, confuzie. Miscarile frecvente ale muschilor din zona nasului duc la aparitia “cutei sensibilitatii” situata intre partea laterala a nasului si buza superioara, iar aceasta se datoreaza din cauza unei stari de nemultumire datorita unui fapt sau obiect neplacut.

Gura – cea mai mobila zona a fetei, ne rosteste gandurile, la propriu.
Gura deschisa cu barbia lasata inseamna repaus lipsa de activitate. Gura inchisa poate insemna dorinta de a negocia tacit sau respingerea unui contact verbal. Gura inchisa cu buzele stranse indica inchiderea in sine, solitudine, incapatanare, proasta dispozitie. Gura si buzele pot realiza diferite mimici, cum ar fi cea de degustare, de savurare, de protest, de ingrijorare.

Prezenta zambetului confirma disponibilitatea spre dialog. Zambestul autentic este expresia unei stari de bucurie, de acceptare si implica si participarea ochilor. Zambetul apare la sugar foarte devreme, cam in a cincea sau a sasea saptamana de viata. Zambetul poate fi fabricat, prostesc, relaxat, dulceag, stramb, de frica, resemnat. Rasul este o manifestare tipic umana, ea este eliberatoare de tensiuni interne. Copiii rad mai mult decat adultii. Rasul poate fi cinic, agresiv, eliberator, blazat, ingrijorat.

Si pentru ca in relatiile noastre de zi cu zi ne confruntam cu parteneri de discutii foarte diferiti, ar trebui sa avem capacitatea de a identifica daca sunt sinceri si directi sau daca ascund ceva. Primul pas ar fi sa constientizam gesturile si mimica lor ce tradeaza minciuna.

Minciuna in nonverbal
Din punct de vedere psihosociologic, minciuna este o strategie protectiva si adaptiva de integrare a individului in complicata retea sociala. Aceasta ii asigura atat neutralitatea sau distantarea necesara, atunci cand societatea nu-i este pe plac, cat si implicarea inteligenta in vederea obtinerii unei pozitii sau a unui profit maxim.

Minciuna se rafineaza pe masura ce persoana dobandeste o anumita experienta si ajunge la o anumita performanta cognitiva, cand stie sa selecteze si sa ierarhizeze, dispune de o anumita performanta discursiva, este integrat in comunitate si are anumite interese. Nu minti doar de dragul de a minti. Editarea unei minciuni presupune o maturitate a constiintei, o gandire de tip simbolic, precum si o dezvoltare minimala a limbajului. Cele mai dese minciuni sunt antrenate prin limbaj. Este mai usor sa ascunzi sau sa te ascunzi in spatele cuvintelor. Te tradezi mult mai usor prin mimica sau gestica. Mainile sau fata noastra sunt mai sincere, mai transparente. Deci atentie la nonverbal

Si la final, ca sa citez un mare clasic in viata pe care il respect si il admir:
„Trust no one. Everybody lies” – Dr. House

Resurse:
Chelcea, Septimiu, Ivan, Loredana, Chelcea, Adina, (2005) : Comunicarea nonverbala: gesturi si postura

Articol scris de Izabela Glomnicu

Data trecuta am vorbit despre event planner.

Pentru ca vreau sa arat si alta fateta a turismului, starnita fiind si de imaginea de mai jos ce a tot circulat pe un site de socializare saptamana trecuta, m-am gandit ca ar fi la fel de interesant sa vorbesc si despre munca unui agent de turism. Am lucrat si leisure, si incoming, am insotit si grupuri atat extern cat si in Romania, am lucrat si cu public; deci am o oarecare experienta

Hai sa incepem cu prima perceptie gresita:

1. Cu ce cred prietenii mei ca ma ocup
Cand lucram leisure, cand era cazul sa insotesc un grup, evident ca toti din anturajul extra-turism ma invidiau. Veneam cu poze frumoase, vizitam locuri la care unii doar visau. Dragii mei, fotografiile nu sunt “panoramice” si nu reflecta toata realitatea. Evident ca ajungem si in aceste locuri minunate, evident ca avem 5 minute sa facem si noi o fotografie, dar la fel de evident ca nu o sa postam poze cu noi “in actiune” cu turistii in urma noastra aliniati ca puisorii dupa closca, cu explicatiile infinite cu eventualele conflicte, cu micile probleme inerente

Poate si noi avem o mica parte din vina crearii acestei prime perceptii eronate, dar daca ati fost macar o data intr-un sejur de grup stiti rolul unui insotitor. Ca lucrand in bransa asta avem acces facil la optiunile de vacanta, stim primii de promotii….acum, na, trebuie sa existe si o parte frumoasa, ca in toate lucrurile. Ne facem vacante frumoase pentru ca este ceea ce facem zi de zi, ar fi culmea tocmai noi sa ne plangem ca nu a fost vacanta pe care ne-am dorit-o, atata timp cat noi insine ne-o croim. Asadar, cand vedeti pozele noastre frumoase, cand va spunem ca am fost cu grup si nu in vacanta, sa aveti certitudinea ca totul a fost 99.9% munca si 0.1% timp liber.

2. Cu ce cred parintii nostri ca ne ocupam
Aici sigur se subliniaza mai mult decat cazul particular al turismului, “the gap between generations”. In Romania, generatia noastra de 30+ are parintii dintr-o generatie care si-a trait copilaria si toata prima maturitate sub comunism, perioada in care faceai o facultate, primeai o repartitie pe domeniul tau, ti se dadea casa, masa, tot ce trebuia sa faci era sa muncesti, fara a avea provocarile de astazi, fara a trebui sa gandesti prea mult, fara o grija reala a nevoilor primare, fara suferinta de azi pentru ziua de maine. Deci evident ca toti ne lovim de perceptiile lor pe care le numim “invechite” insa inainte de a avea si noi prejudecati trebuie sa constientizam ca expunerea lor acelor timpuri le-a creat un tipar de gandire deasupra caruia celor mai multi le este foarte greu sa se plaseze.

Asadar cred ca toti ne-am trezit macar o data datori sa dam explicatii parintilor “ce naiba facem cu turismul asta, cand noi ar trebui sa fim profesori de limbi straine, doar de asta am absolvit minunata facultate” ; sau “cu ce se mananca marketingul asta si de ce nu faci contabilitate, daca tot ai terminat ASE-ul” ; sau “cum poti mama sa te lasi de la a profesa medicina ca sa fii distribuitor de medicamente” si exemplele pot continua. In Romania pentru generatia noastra a fost o dura realitate a reconversiei profesionale fortate de scufundarea unor profesii pentru care ieseam “la cheie” din facultate; noi ne-am adaptat, am fost nevoiti sa o facem, insa o mare parte din generatia parintilor nostri a ramas depasita.

3. Cu ce crede societatea ca ma ocup
Da, ca raspuns la intrebarea aceasta, fotografia 3 surprinde mai mult decat bine perceptia eronata a societatii cu privire la jobul unui agent de turism. Numai pentru ca exista sisteme online la dispozitia tuturor, numai pentru ca oricine poate sa isi ia un bilet de avion si o cazare de 3 nopti de pe Paravion facand singuri astfel un pachet ce se numeste CityBreak, asta nu inseamna ca si noi in agentie facem la fel. Avem intr-adevar si multe sisteme la dispozitie, a evoluat si dpv tehnic ceea ce odata faceam cu pixul pe hartie.

Cand vine vorba insa de un sejur complex, destinatii exotice, transferuri, ghizi, in fine, un pachet de servicii asa cum trebuie, nu vei putea in veci sa le iei printr-un sistem, singur de acasa din fata laptopului. Deocamdata factorul uman este inca implicat activ in construirea unui astfel de pachet si sunt convinsa ca atunci cand esti in Peru vei simti nevoia sa il suni pe Andrei, agentul care ti-a facut rezervarea ca sa iti mai dea cateva detalii sau se te ajute cu XYZ informatii in plus. De la un pachet complex de individual, pana la un charter cu 200 persoane cu plecari saptamanale, munca din agentie este continua si sustinuta, nimeni nu sta pe google si doar da click-uri intr-un sistem

4. Ce cred clientii mei ca fac
Aici intervine si partea funny. De ce? Pentru ca un client in fata ta este convins ca detii raspunsuri la toate intrebarile posibile. Evident ca iti vom spune daca ai de gand sa mergi in Goa, ca e foarte important sa consulti mai intai calendarul. Din luna iunie pana in septembrie este vestitul sezon al musonilor, caracterizat prin ploi abundente. Deci nu te vom trimite in Goa in august, chiar daca tu in Romania ai soare si mare si mai ales ti-ai luat si concediu Si nu te vom lasa nici la Venetia sa pleci cand e aqua alta; chiar daca englezii se distreaza si merg pe poduri improvizate, in cizme de cauciuc; noi stim ca tu, turist roman, esti pretentios si carcotas, deci sigur te vom indruma pentru o alta perioada mai ”uscata”.Dar asa cum stim esentialul, baza construirii vacantei tale, sa ne ierti daca nu stim culoarea faiantei din baia camerei de la hotelul ales de tine, nu putem sa iti indicam pozitia patului pe repere cardinale pentru ca tu esti un maniac al feng-shui-ului; sau cate oua se folosesc pentru pregatirea croissantelor de la mic dejun Sa fim cu totii rationali si sa avem asteptari „pamantene” atat unii de la ceilalti cat si voi ca turisti de la vacanta voastra.

5. Care este perceptia mea despre mine
Hmm …… aici e simplu Daca nu ai o problema cu respectul de sine, toti credem ca suntem buni spre foarte buni. Dar tocmai pentru ca toti tindem spre “cei mai buni” e bine sa mergem la cursuri de perfectionare, sa trecem prin toate etapele de evolutie, nimeni nu te va numi coordonator de departament, de agentie, de retea, daca nu ai inceput ca agent de turism, urcand frumos si in timp treptele ierarhiei si marindu-ti aria responsabilitatilor. Cand cerem mult trebuie sa avem si ce sa oferim, iar in cazul asta, nimeni nu te va intreba de nota de la engleza de pe diploma de licenta (cu toate ca a sti una sau mai multe limbi straine este un factor esential in turism); insa in 99% din cazuri diploma iti trebuie doar ca sa fii incadrat pe un post cu studi superioare, testul real al acceptarii tale va fi tot din experienta profesionala si chiar daca reusesti sa “pacalesti”pe cineva, incompetenta iese repede la inveala cand lucrezi intr-un mediu profesionist care are atat repere cat si exigente.

6. Care este realitatea
Realitatea nu este cea din poza 6
Aici trebuie sa contrazic, apreciez umorul fin al tuturor secventelor, sunt bine realizate si aplica regula unei imagini ce valoreaza o mie de cuvinte. Insa realitatea vietii unui agent de turism nu este un birou acoperit de un milion de post-it-uri

Si aici o sa ma opresc. Pot sa spun ce NU este realitatea noastra, dar nu pot defini care este realitatea pentru fiecare dintre noi. Nu pot generaliza pentru ca vorbim clar de cazuri particulare.

Fara a cadea in stereotipuri si in citate de Coehlo (pe care nu il apreciez absolut deloc la valoarea de piata pe care a castigat-o, parerea mea strict personala), realitatea ne-o cream fiecare.

Si la munca si in viata personala, suntem creatorii existentei noastre. Intr-o lume in care urca pe langa noi cu pasi rapizi arzand etapele, oameni folosind sistemul PCR [sic!] (pile – cunostinte – relatii) noi trebuie sa acumulam prin experienta, trecand prin teorie si punand-o in practica. E o meserie frumoasa, una dintre cele mai frumoase din lume dupa parerea mea evident subiectiva.

Lucram cu oamenii in cel mai special moment al vietii lor din acel an: cand isi planuiesc vacanta. Vin la noi fericiti, zambitori, cu o multime de vise si evident cerinte. Pentru ca unii dintre ei poate fac credit ca sa plece macar o data pe an, avem o responsabilitate uriasa fata de ei; pana la urma ne putem numi vanzatori de vise. Incasam mari sume de bani si le dam oamenilor niste….hartii Ceea ce va fi in spatele acelor vouchere insa, realitatea vacantei lor, reprezinta de fapt realitatea muncii noastre.

De asta imi place enorm cantecul lui Stefan Iordache.

Agentia de turism este “Magazinul [nostru] de vise” !

Dar sa nu urmam si refrenul, sper sa nu tragem prea curand usa si oblonul si sa avem mult timp de acum inainte clienti carora sa le vindem vise de vacanta.

Articol scris de Izabela Glomnicu

Hai sa incepem scurt pe doi

Nu oricine poate face jobul asta. Pentru ca nu trebuie sa fii nici in MENSA, nici laureat Harvard. Asta e mai usor de obtinut, e doar o licenta, daca inveti bine poti sa o obtii.

Mai greu e cand nu depinde de tine si ti se cere la interviu sa ai ascendentul pe steaua carismei si planetele bine pozitionate in zodiile planificarii, creativitatii si rabdarii. Si sa poti sa uiti cateodata de ai tai (si de tine) pentru a te dedica total si iremediabil acestui job unic. Si sa fii multi-tasking si multilateral dezvoltat, o mana de fier intr-o manusa de catifea, un zambet permanent si o minte organizata pana in cele mai mici detalii. Acceptam si ordinea in dezordine, la unii dintre noi e un trademark. Ce ar trebui sa bifezi, in primul rand ca sa fii printre cei mai buni? Pai sa o luam sistematic:

Sa fii organizat
Este una dintre calitatile de baza. Cum sa poti sa ii “organizezi” pe altii, daca tu nu te poti organiza nici macar pe tine? Cateodata potopul de informatii cu care ai de-a face este atat de mare incat devine un tsunami, iar calitatea asta te invata sa inoti si te tine la suprafata.

Sa fii creativ
Daca prima era o calitate de baza, aceasta este cea care face diferenta. Clientii nu vor doar sa ii “organizezi”, asta e de la sine inteles, vor sa o faci “cu stil”. Si cand iti cer concept de eveniment, vor sa le dai ceea ce ei nu s-ar fi gandit in veci sa faca. Doar de asta apeleaza la tine, nu? Trebuie sa gandesti “out-of-the-box”, sa fii cu un pas inaintea tuturor, sa ai idei realiste dar in acelasi timp supra-realiste si potrivite companiei – client. Nu orice idee traznita poate fi abordata de catre orice client, arta este de a fi creativ, insa adaptand creativitatea la tipicul si nevoia clientului.

Sa fii pus la punct inainte de a oferta
Un bun organizator de evenimente trebuie sa faca o cercetare amanuntita inainte de a gandi si de a prezenta un proiect catre un client. Istoricul acelui client este foarte important pentru a-ti face o idee asupra preferintelor, conceptelor folosite, locatiilor agreate si multe alte detalii care se aseaza ca piesele intr-un puzzle din care tu sa iti extragi imaginea pe care o vei folosi ca o baza de plecare in ofertare.

Sa fii apropiat de client
Organizarea de evenimente poate fi un job stresant. De fapt, nu, chiar este!
Deci in primul rand trebuie sa stii sa iti mentii calmul in orice situatie, sa nu dai niciodata impresia ca ai pierdut controlul lucrurilor, mai ales cand e clientul de fata. Si apropo de client, trebuie sa stai “aproape” de el. Nu aproape-aproape , ci aproape-empatic. Sa il simti, cum spunem noi in bransa asta. Pentru ca de cele mai multe ori, nici nu stie clar ce vrea, dar simtindu-l, daca ai fler, intuitie si nu in ultimul rand, experienta, iti dai tu seama inaintea lui ce vrea dar inca nu poate pune in cuvinte faptul ca vrea acel lucru.

Sa ai simtul business-ului
Aceasta este printre trasaturile cruciale. Ar fi trebuit sa o pun printre primele. Clientii tai se asteapta sa le livrezi calitate. De asta te si platesc, nu? Deci, revenind la articolul meu anterior, despre negociere, trebuie sa fii un maestru al negocierii, pentru ca nu toate serviciile le poti da direct, multe le vei externaliza. Deci vei avea in mana o suita de furnizori, ale caror servicii trebuie sa le uniformizezi intr-o unica oferta tarifara care va pleca dinspre tine spre client. Iar el nu va trebui sa simta diferentieri in servicii, din cauza furnizorilor diferiti. Pentru client tu esti “capul rautatilor”, deci daca nu ai reusit sa gasesti echilibrul, tu vei fi cel care va cadea primul Importanta este si partea de saving-uri, clientul va fi clar satisfacut daca vei reusi sa ii economisesti din bugetul alocat.

Sa fii flexibil
Te vei lovi de o gramada de situatii neasteptate: locatiile pot face overbooking, cateringul nu ajunge la timp, decoratiunile vin pe alta culoare, s-a inteles un alt aranjament al salii si acum trebuie mutate 500 scaune in 5 minute ……. si lista poate continua Intr-o viata de event planner, poti sa spui ca, din pacate, ajungi sa le vezi pe toate. Dar daca esti un profesionist, experienta te ajuta intodeauna sa apelezi la planul B, de rezerva. Trebuie sa poti sa te rasucesti 180 grade, sa ai o alta noua idee care sa para clientului la fel de buna, sau poate chiar mai buna decat prima. Dar asta cere flexibilitate din partea ta, dar si putera de a inspira flexibilitate tuturor angrenati in jocul asta mirific.

Sa fii intotdeauna pregatit
Un bun event planner este intotdeauna pregatit, orice s-ar intampla. Trebuie sa fii prevazator, cu un pas inaintea tuturor, o mana pe telefon, alta cu lesa furnizorilor, alta cu biciul pe cei din implementare, alta mangaie clientul, alta gesticuland feroce unde sa ajunga scaunele, mesele, florile….au! am ajuns deja sa il desenam pe omul-miriapod. Dar, da, cateodata, de cele mai multe ori, doua maini nu sunt deajuns, ti-ar trebui vreo sapte-opt cel putin, plus ca nu te-ai supara ca ziua sa aiba vreo 32 de ore. De ce are doar 24 ? Parca nu ajung sa faci nimic

Sper ca nu v-a speriat fisa postului prezentata de mine, este intr-adevar putin mai neconventionala, dar cuprinde esenta a ceea ce facem in fiecare zi in M.I.C.E.

Si sper ca nici nu v-au deranjat englezismele, din pacate unavoidable (ca sa zic asa) in meseria asta multicultural si multilateral abordata. Sunt parte din noi, vorbeste clientul asa, preluam si noi si hotelul si transportatorul si cateringul si toti odata in acest Babel al organizarii evenimentului gasim un mijloc de comunicare numai al nostru, numai de noi stiut si inteles, care implica cateodata, de cele mai multe ori, si zile de 32 de ore, 10 maini, caderi de calciu si dureri de cap.

Dar cand totul se termina pe la zorii diminetii, cand ultima petala din aranjamentul ravasit dispare de pe ultima masa stransa din sala tropaita de cei 500 de dracusori ai companiei clientului, cand ti se strange mana, esti batut pe umar si ti se spune: “A fost exceptional! Cand vorbim de urmatorul eveniment? Maine ai timp? ” , atunci iti aduci aminte inca o data de ce faci meseria asta. Pentru ca satisfactia morala este, vorba reclamei, priceless.

Pentru tot restul, exista un card/un cont. Preferabil al clientului

Articol scris de Izabela Glomnicu