Cat de responsabil este conceptul de all inclusive?

Am participat recent la Londra, la targul de turism World Travel Market , la o dezbatere pe tema conceptului de turism all inclusive – cat de responsabil este sau mai exact in ce masura este in spiritul turismului durabil.
Cum subiectul “turismul all inclusive” ma framanta din mai multe puncte de vedere: ca specialist de turism, ca turist, ca mama, ca si consumator de produse si servicii de calitate, ca si locuitor al planetei (fara a avea pretentia de a fi ecologist declarat), voi expune mai jos argumentele pro si contra – adunate de la altii + perceptia personala vizavi de acest subiect.

Important dintr-un inceput: acesta nu este un manifest impotriva operatorilor de turism care castiga bani frumosi din acest business, este doar un material care incearca sa determine consumatorul sa faca o alegere responsabila cand vine vorba de achizitionarea unui pachet de vacanta de tip all inclusive.

Istoria all inclusive

Conceptul s-a conturat intr-o prima forma la inceptutul anilor `50, atunci cand jucatorul belgian de polo Gerard Blitz a creat reteaua Club Med – pilotul a fost in Majorca, Spania, iar primele sate turistice de acest fel : 1952 Grecia – Corfu, apoi Elvetia in 1957.

Aproximativ 20-25 de ani mai tarziu, acesta a fost ajustat si aplicat turismului de masa, pe care l-a si revolutionat. In contextul respectiv, printre primele destinatii de acest fel se pare ca au fost Republica Dominicana (Punta Cana) si Jamaica (Montego Bay). Initial, pachetul de servicii cuprindea cele trei mese principale, la care se adaugau bauturile alcoolice si non-alcoolice. Pana la finele lui 1998 Sandals Montego Bay a rafinat conceptul, adaugandu-i componente de genul: baruri la piscina, servicii exclusiviste pe plaje private etc.

Astazi, pachetul de servicii creste vertiginos si cuprinde si activitati sportive, cluburi pentru copii de diverse varste, mancare si bautura la discretie. Principiul acestui tip de pachet este sa platesti totul in avans operatorului de turism, fara a mai fi nevoie sa iei cu tine bani pentru cheltuieli extra.

Cel mai la indemana pentru piata romaneasca, prin urmare cel mai solicitat si cel mai potrivit turismului de masa este turismul all inclusive in resorturile turcesti, la mare batalie cu cele bulgaresti, in ultima vreme. In afara de Turcia, exista si alte destinatii extra-europene all inclusive, insa acestea sunt mai putin cunoscute si mai putin accesibile marilor volume de turisti si vorbim aici de Jamaica, Republica Dominicana, Gambia, Mexic, Bahamas…

Cine dezbate moralitatea conceptului

Sau altfel spus, cine sta la masa de discutii, cand vine vorba de a da un verdict cand se pune intrebarea daca turismul all inclusive este toxic si ar trebui combatut pana la eradicare. Iata cateva exemple ale celor care isi sustin cauza:

1. ONG-urile care promoveaza un turism responsabil si etic si care lupta impotriva exploatarii in industria turistica globala.
Verdictul: turismul all inclusive, asa cum este practicat in mai toate destinatiile de pe glob este lipsit de responsabilitate, fiind in dauna naturii si a oamenilor

Argumente:
– nu creeaza beneficii pentru comunitatile locale (ex: produsele agricole sau materiile prime pentru asigurarea meselor sunt importate, in detrimentul folosirii produselor locale care sunt uneori mai scumpe si care scumpesc automat produsul turistic)
– distruge micile business-uri locale de tip familial (restaurante, hoteluri, pensiuni, agentii de turism), prin descurajarea turistilor de a parasi resorturile
– indeparteaza turistul de la una dintre ideile de baza ale turismului: aceea de a interactiona cu tara in care se afla (cultural, gastronomic, istoric, turistic)
– exploateaza pana la abuz forta de munca, prin acodarea unor conditii precare de munca si de viata angajatilor (ex: angajati traind in conditii subumane in Republica Dominicana si fiind remunerati extrem de modest)
– incurajeaza risipa, prin aruncarea unor cantitati uriase de mancare – cu influente negative asupra mediului, aceasta fiind pe de alta parte si o atitudine jignitoare la adresa tarilor subdezvoltate
– promoveaza indiferenta fata de destinatiile vizitate si consumul excesiv

2. Touroperatorii de turism, care dezvolta sute de retele hoteliere all inclusive si au o marja de profit foarte mare din acest gen de turism
Verdict: turismul all inclusive poate fi imbunatatit pentru a deveni mai sustenabil, dar ramane oricum o mare revelatie a turismului, fara de care turistul nu ar mai putea trai si o serie de destinatii ar falimenta

Argumente:
– sunt destinatii numeroase construite pe baza acestui concept, care combate astfel nesigurantele economice
– se creeaza locuri de munca si astfel comunitatile locale au de castigat
– este foarte potrivit familiilor cu copii sau persoanelor care prefera predictibilitatea si nu agreeaza elementele surpriza in vacantele lor
– exista in randul touroperatorilor branduri care declara ca practica un all inclusive superior (TUI – prin brandul First Choice)
– all inclusive nu inseamna neaparat turism de masa, la bugete mici si cu produse de import, asa cum este practicat pe alocuri in ultimii ani. Alternativa se gaseste in destinatiile si resorturile cu vechime pe piata aflate in locatii exotice, care propun altceva turistilor lor. A se vedea cazul Sandals Resorts.

3.Destinatiile de all inclusive – prin vocea unor organizatii non-profit, care apara cauza comunitatilor locale
Verdict: all inclusive-ul este o optiune de dezvoltare a unei destinatii turistice, cata vreme este practicat responsabil si toti cei implicati au de castigat

Argumente:
– Implicarea comnitatii locale in activitatile legate de all inclusive in destinatii precum Gambia poate sa contribuie la dezvoltarea economica locala, poate furniza experiente pozitive turistilor si poate crea un business bun investitorilor
– Un pas important este constientizarea impactului major pe care un model de business all inclusive potrivit sau nepotrivit il poate avea asupra unei destinatii – in randul turistilor si a agentiilor de turism
– Crearea unor cazuri pilot de all inclusiv responsabil si apoi extinderea lor in mai multe destinatii poate fi ruta potrivita in ajustarea conceptului de all inclusive preponderent in prezent

Study case: in 1999 guvernul Gambiei a interzis resorturile all inclusive, considerand impactul economic nefavorabil pe care acestea il aveau asupra business-urilor locale de turism. Pentru ca miza era insa mult prea mare, touroperatorii europeni s-au opus puternic acestei rezolutii si un an mai tarziu interdictia a fost ridicata. Acesta a fost momentul in care Gambia a testat si un alt fel de all inclusive, bazat pe crearea de legaturi intre industria turistica si comunitatile locale, prin: dezvoltarea de parteneriate pentru comercializarea de produse locale si servicii (produse agricole de la fermieri locali, produse handmade, excursii prin agentiile de turism locale), conceperea de produse turistice cu o puternica aroma locala, training oferit comunitatilor locale pentru a le ajuta sa livreze servicii turistice de calitate

4. Pe langa cei de mai sus, recent si Uniunea Europeana

Dupa cum probabil stiti, recent a fost luata in discutie in cadrul institutiei de mai sus renuntarea la acest concept in tarile UE. Interesante aici sunt 2 aspecte:
1. Faptul ca acest concept este practicat masiv in destinatii exotice si in Turcia si mai putin in statele UE (Bulgaria si izolat in alte tari europene precum Grecia)
2. Singurele argumente aduse in sprijinul propunerii sunt cel ar risipei de alimente si cel al practicarii unei forme de turism nesustenabile – fara a merge foarte mult catre fondul problemei, asa cum o fac cei cu adevarat interesati de subiect

Perceptie personala

In mod sigur, acest concept de business de succes nu va putea fi vreodata (sau oricum, nu curand) indepartat, pentru ca hraneste mult prea multe guri (si de o parte si de alta). Intrucat se pare ca nu exista inca o scoala care sa ne invete cum sa conducem un model responsabil de all inclusive (cu toate implicatiile lui), astept cu nerabdare vestea ca acest curs a fost introdus in marile scoli de turism.

Am fost eu insami, in vara acestui an, impreuna cu iubitul meu si fetita noastra (de nici 3 ani pe atunci) clienta unui hotel all inclusive din Grecia, pentru ca aveam nevoie de aceasta experienta si pentru a putea vorbi despre ea. Insa:
– am avut minim 3 mese/sejur in afara hotelului, la taverne locale (pentru ca am ales Grecia, fireste, si pentru bucataria senzationala), pentru a ne bucura si de bucataria locala si de interactiunea cu grecii. Din pacate, aceste locuri erau frecvent goale, pentru ca britanicii (turistii cei mai frecventi in insula respectiva) nu se indurau sa-si paraseasca resortul/hotelul si sa cheltuiasca un euro in plus pentru a bea o bere mai departe decat le permitea lantul
– am ales un hotel care sa nu aiba maximum de facilitati pentru copii (ne-am limitat la o piscina pentru copii), pentru ca nu ne-am dorit sa aruncam copilul intr-un colt in timp ce noi zaceam in inactivitate
– am cumparat 2 excursii de la o agentie de turism locala, dupa ce am facut vreo 2 zile de research la fata locului
– am evitat cat am putut serile tematice de divertisment si am preferat sa facem plimbari multe si lungi prin statiune
– n-am mancat mai mult decat mancam in mod obinuit  (in hotel) dar mai putin sanatos decat ne asteptam fiind vorba despre Grecia
– overall, neavand asteptari foarte ridicate de la aceasta vacanta si marcand abaterile de mai sus, ne-a placut acest tip de all inclusive in Grecia in acest si l-as putea recomanda cu mare placere ca si produs hibrid

Sunt convinsa ca multor parinti/familii li se ptriveste grozav vacanta all inclusive, mai ales daca varsta copilului este in intervalul 0-3 ani, cand nevoia de siguranta si de predictibilitate este maxima, insa v-as aminti ca:
– turismul are o componenta puternica de educatie, mai ales cand vorbim de family travel, prin urmare daca sunteti hotarati sa alegeti o vacanta all inclusive incercati sa mergeti pe un model hibrid, in care sa combinati confortul si siguranta all inclusive cu libertatea de a interactiona cu specificul local (oameni, cultura, istorie, gastronomie)
– puteti sa-i oferiti copilului si dvs vacante memorabile si daca incercati sa iesiti din zona de confort si sa le pigmentati, treptat, cu elemente de turism activ – mai ales daca vorbim de copii mai mari de 6 ani
– incercati sa alegeti destinatii si hoteluri de all inclusive care sa fie pe linia turismului durabil – in cazul in care va pasa unde se duc banii dvs (merg si catre comunitatile locale sau doar catre marii TO internationali care ii directioneaza masiv catre tarile lor?)

In final:
1. cred puternic in rolul ONG-urilor de a educa turistul catre un turism responsabil in general si de a prelua o serie de probleme din industrie si sper sa soseasca curand si pe piata noastra de turism momentul acestor organizatii
2. personal, sunt multumita ca Romania nu este potrivita pentru turismul de masa all inclusive si ca nu avem prea multe modele functionale de acest fel. Vreau sa cred ca suntem mai creativi de atat 🙂

Credit foto: unsplash.com